Medicina în trecut: 5 boli cu nume bizare

Dacă ne gândim la diverse boli apărute de-a lungul istoriei, care au făcut ravagii, ne apar în minte imagini „recuperate” din filme: eroina care tușește sânge într-o batistă albă, pirați cu picior de lemn suferind de scorbut, grămezi de cadavre îndepărtate de supraviețuitori norocoși, copii care se țin de mâini în cerc și cântă, bărbați cărunți, întinși în pat cu bandaje albe în jurul capului și lipitori pe corp. Cu ce cuvinte le asociem? „Ciumă neagră”? „Oftică?”, „Picior negru?”.  Ce sunt, mai exact, aceste boli? Și ce s-a întâmplat cu ele?

Cu ajutorul descoperirilor științifice, unele boli de altădată au dispărut de-a binelea. De exemplu, cea de a 33-a Adunare a Organizației Mondiale a Sănătății a anunțat oficial în data de 8 mai 1980,  că varicela a fost eradicată la nivel mondial. Alte boli, cum ar fi poliomielita, au fost reduse semnificativ la „tăcere”. La nivelul globului, cazurile de poliomielita au scăzut cu 99% între 1998 și 2013. În prezent, 80% din populația globului trăiește în așa numită zonă „fără poliomielită”. Cu toate acestea, alte boli nu ne-au părăsit niciodată și continuă să stea ca un ghimpe în coasta omenirii, purtând nume diferite față de cele de odinioară.

Pe vremuri: Oftică / Acum: Tuberculoză (TBC)

tbcÎn 2016, Statele Unite ale Americii a raportat cel mai mic număr de cazuri de TBC din istorie dar pe plan mondial, tuberculoza încă este în top 10 cauze de deces, mai mult de 95% dintre cazuri fiind raportate în țări în curs de dezvoltare. Deși tuberculoza este cunoscută mai ales pentru tusea cu sânge, „oftica” ne duce cu gândul și la pierderea masivă în greutate și suferința produsă de agravarea bolii. Despre tuberculoză, sub o denumire mult mai veche, au fost găsite în jurul anului 460 î.Hr, scrieri aparținând lui Hipocrate.

Termenul „tubercul” este asociat de obicei cu cartoful dar nimeni nu te-ar putea acuza că nu ai făcut legatura dintre cartof și tuberculoză .Totuși, este adevărat: cuvântul latinesc „tuber” înseamnă umflătură și descrie foarte bine atât planta cât și bine cunoscuta boală, pentru că aceasta produce mici umflături tari în interiorul organelor afectate, mai exact în plămân. Cu toate că boala există din antichitate, termenul de „tuberculoză” se folosește abia din anul 1860.

Pe vremuri: Sculament / Acum: Gonoree

gonoreeSă nu ne ascundem după deget: multă lume a auzit deja povestea din spatele sculamentului sau, mai nou, a gonoreei. Se spune că sculamentul se trata prin lovirea sau strângerea penisului între două suprafețe dure pentru a elimita secreția din uretră. Dar în același timp se spune că  existau și alte tratamente mai puțin scârboase. Altă zonă de origine a denumirii vine din Franța după cuvântul francez „clapier”, care înseamnă bordel. Sau, altă denumire care provine din engleza veche, „clappan”, care înseamnă “a pulsa”.

Pe de altă parte, originea cuvântului gonoree” nu este la fel de interesantă. Provine din rădăcina grecească „gono“, care înseamnă gonade și „rehea”, care înseamnă eliberarea de secreții. Cu toate că este neplăcută, această boală se poate preveni si trata. Din păcate, gonoreea devine din ce în ce mai rezistentă la antibiotic provocând îngrijorări la nivel mondial.

Pe vremuri: diverse denumiri / Acum: Sifilis

The Tuskegee Syphilis ExperimentSifilisul este o boală cunoscută sub multe denumiri. De fapt, din punct de vedere istoric, fiecare regiune numea boala în funcție de persoanele pe care le blamau pentru împrăștierea ei. De exemplu rușii o numeau „boala poloneză”, polonezii o numeau „boala nemțească”, portughezii o numeau „boala spaniolă” și așa mai departe. În cadrul înfricoșătorului experiment „Tuskegee Study of Untreated Syphilis in the Negro Male”, sistemul de sănătate American a spus celor 600 de bărbați afro-americani că sunt recrutați pentru un studiu de găsire a unui tratament al bolii de „sânge rău”. Cu toate acestea, nici un tratament nu a fost înregistrat.

În mod ciudat, termenul „sifilis” nu este mult mai științific decât ceilalți termeni folosiți în vechime pentru a descrie boala. Cuvântul provine din legendarul poem scris în 1530 despre un cioban căruia îi este transmisă boala de către un zeu supărat. Dar adevărata origine a bolii este încă necunoscută.

Ceea ce se știe despre sifilis este că reprezintă o infecție cu transmitere sexuală care începe cu apariția unor pete nedureroase. Fără tratament poate avansa către ceva mult mai grav, cum ar fi sifilisul neuronal sau sifilisul ocular. Odată ce sifilisul se extinde spre creier sau ochi, acesta poate provoca dureri mari de cap, paralizii, demență sau orbire. Din fericire, sifilisul poate fi prevenit cu ajutorul prezervativului și tratat cu antibiotice, deși este o boală greu de depistat din cauza lipsei de simptome dureroase și pentru faptul că acele pete dispar de la sine pe măsură ce boala progresează.

Pe vremuri: Apoplexie / Acum: Accident vascular cerebral (AVC)

apoplexieO dată în plus, Hipocrate își merită supranumele de „părinte al medicinei”, fiindcă el a fost primul care a fost în stare să recunoască un AVC acum 2400 de ani. În acea perioadă, Hipocrate a folosit cuvântul „apoplexie”, care însemna „a fi doborât la pământ cu putere” sau, mai nou, „a fi paralizat, complet sau parțial”.

În zilele noastre se folosește din când în când și termenul de „criză de apoplexie” dar majoritatea folosesc „AVC”, cu toate că acest termen este descurajat pentru că ar putea da speranțe spre bine, fiind considerat un „accident”. Unii oameni folosesc termenul de „infarct cerebral” ca să aducă noțiunea către infarctul cardiac, ca nivel de urgență. De principiu, un infarct cerebral apare atunci când sângele care trebuie să ajungă într-o anumită regiune a creierului este blocat de un obstacol. Atunci începe moartea celulelor din creier, de aceea tratamentul trebuie să fie rapid și decisiv.

Pe vremuri: Isterie / Acum: Are mai multe denumiri

În zilele noastre, cuvântul este folosit pentru a descrie o persoană nervoasă, agitată, cu alte cuvinte, emoții necontrolate, aceasta fiind și originea cuvântului. Mergând mult mai mult în trecut, cuvântul „isteric” provine din latinescul „hysteria”, care înseamnă pântec/uter. Dar de ce un cuvânt care însemna pântec/uter a fost transformat într-un cuvânt care exprimă o emoție extremă necontrolată?

De-a lungul istoriei, isteria a fost considerată o problemă strict feminină, un produs al inferiorității femeilor în fața bărbaților, datând din Egiptul antic și persistând în cadrul a numeroase societăți. Orice problemă necunoscută de sănătate a femeii era imediat categorisită că fiind „isterie”. Dar a existat și un moment în care s-a dat o explicație cât de cât științifică. Hipocrate credea că uterul este un organ liber în interiorul corpului iar acesta crea probleme peste tot pe unde ajungea în organism.

În alte situații, isteria era pusă pe seama vrăjitoriilor, a vrăjitoarelor sau a demonilor care posedau femeile. Orgasmele au ajuns să fie considerate tratamentul pentru isterie, acest fapt ducând la apariția și dezvoltarea vibratoarelor moderne.