5 descoperiri epocale, făcute din întâmplare

Arheologii din întreaga lume au făcut multe descoperiri fantastice de-a lungul timpului iar migăloasa muncă a acestora, pusă în slujba științei, merită toate aplauzele. Au existat însă unele cazuri în care descoperirile epocale au fost făcute pur și simplu din întâmplare. Să vedem cum au stat lucruri doar cu cinci dintre acestea.

Manuscrisele de la Marea Moartă

Manuscrisele de la Marea Moartă

Manuscrisele de la Marea Moartă

În 1947, un cioban a făcut una dintre cele mai frumoase descoperiri din toate timpurile. Manuscrisele de la Marea Moartă sunt scrieri care au aparținut sectei ascetice a esenienilor și conțin cea mai completă copie a cărții lui Isaia, interpretări ale Bibliei, fragmente de poezii, rugăciuni, alte texte la care se adaugă o listă cu locurile funerare unde erau ascunse obiectele sacre și profane care alcătuiau tezaurul Templului de la Ierusalim, înainte ca acesta să fie distrus de romani, în anul 70 d.Hr.

Ciobanul despre care aminteam mai sus le-a descoperit din pură întâmplare, după ce a aruncat o piatră în Peștera Beduinilor, în care intrase din greșeală una dintre caprele lui. În urma aruncării, ciobanul a auzit un zgomot ca de oală spartă, a intrat în peșteră și a constatat cu uimire că acolo se aflau mai multe vase de ceramică în care se aflau aceste manuscrise. Pe care ciobanul le-a luat, le-a dus în Ierusalim și le-a vândut pentru fix 29 de dolari. 56 de ani mai târziu, Manuscrisele de la Marea Moartă s-au vândut pentru 250.000 de dolari. Această descoperire a confirmat și demonstrat faptul că, de-a lungul istoriei, evreii au continuat să rămână fideli transcrierii manuscriselor biblice.

Desenele rupestre din peștera Lascaux

lascaux

Desenele rupestre din Lascaux

Printre cele mai cunoscute descoperiri accidentale se numără picturile din peștera Lascaux, găsite de patru băieți (și câinele lor), în anul 1947. Istoricii povestesc că băieții se plimbau în zona peșterilor Lascaux, aflate în sud-vestul Franței, lângă localitatea Montignac, când au ajuns la un copac prăbușit, care formase o gaură în pământ. Se spune că al lor câine a început să sape cu labele iar băieții au descoperit dedesubt grota în care se aflau aceste picturi rupestre realizate în urmă cu peste 17.000 de ani.

Picturile, în număr de circa 600, sunt extrem de detaliate și au o lungime de 3-4 metri, decorând pereții și plafoanele peșterii. Ele reprezintă animale uriașe, care au fost asociate cu fosilele din Paleoliticul superior. La un an de la descoperirea lor, peștera a fost deschisă publicului dar după alți 15 ani cineva a realizat că turismul distruge picturile din cauză că vizitatorii exhalează cantități mari de dioxid de carbon, care afectează calitatea desenelor. În zilele noastre, în peșteră sunt acceptate doar câteva persoane pe an.

Soldații de teracotă din China

Soldații de teracotă

Soldații de teracotă

În anul 1974, câțiva fermieri chinezi au fost creditați pentru descoperirea întâmplătoare a circa 8000 de statuete de teracotă (plus încă 700 de cai), în mărime naturală, reprezentând războinici din argilă ce făceau parte din armata lui Qin Shi Huang, întemeietorul dinastiei Qin, cel care a unificat cele șapte state ale Chinei pe timpul domniei sale ce a durat din 220 în 210 î.Hr.

Mormântul împăratului a fost descoperit în mijlocul unui câmp de rodii de către acești țărani care au găsit inițial niște cioburi de ceramică. Fiecare soldat are o față unică, armură, tunică și poartă inclusiv barbă. S-a spus că aceste statui erau de fapt replici ale soldaților reali ce activau în armata regelui iar realizarea lor din argilă s-a făcut pentru a-l proteja pe împărat și după moartea lui.

În 1975 s-a făcut anunțul despre această extraordinară descoperire iar 12 ani mai târziu, după alte excavații care au scos la lumină și multe alte elemente interesante, mausoleul lui Qin și armata soldaților săi de teracotă au intrat în Patrimoniul UNESCO.

Piatra din Rosetta

Piatra din Rosetta

Piatra din Rosetta

Piatra din Rosetta este un mic „monument” antic egiptean, ce datează din anul 196 î.Hr., de pe timpul domniei lui Ptolomeu al V-lea. Artefactul este din granit negru, are formă aproximativ rectangulară și prezintă trei inscripții ale aceluiași text, în trei limbi antice diferite: demotică, greacă și hieroglifică egipteană. Cu ajutorul ei, Jean Francois Champollion a reușit să descifreze scrierea hieroglifică.

Această piatră antică a fost descoperită întâmplător, în Egipt, în timpul unei campanii a armatei lui Napoleon, din anul 1799, care urmărea diminuarea influenței britanice din zonă dar și dobândirea de noi cunoștințe despre Orientul Mijlociu. Ea se afla încastrată în zidurile fortului Julien, din orașul Rosetta, port la Marea Mediterană, istoricii stabilind mai târziu că piatra fusese folosită, în mod uluitor, drept… material de construcție. Unui muncitor i s-a părut interesantă, a arătat-o căpitanului francez Pierre-Francois Bouchard iar acesta a dus-o la Institutul Național din Cairo pentru a fi studiată.

Textul gravat pe ea se referă la decizia unei adunări a preoților dar și la decretul dat de Ptolomeu al V-lea pentru reglementarea unor taxe și instrucțiuni legate de plasarea unor statui în interiorul templelor. Un general francez, cunoscător de limbă greacă, a tradus textul apoi Napoleon a ordonat să se facă copii ale inscripțiilor, care au fost trimise la mai multe universități din Europa, pentru a se studia textele de pe ceea ce a fost una dintre dintre cele mai importante descoperiri arheologice din istorie.

Ötzi, omul ghețurilor

Ötzi

Ötzi

În anul 1991, doi excursioniști germani care explorau un ghețar din Alpii Ötztal, aflați în Tirolul de Sud, au găsit trupul mumificat al unui bărbat despre care istoricii au spus, în urma datării cu carbon, că a trăit în jurul anului 3300 î.Hr. Mumia era atât de bine conservată, încât inițial s-a crezut că era vorba de o persoană ce se pierduse în urma avalanșelor.

Numai că look-ul acesteia nu era chiar atât de modern. Mumia era îmbrăcată în blană și purta un topor din cupru. Experții au spus că bărbatul care trăise cu 5000 de ani în urmă își găsise sfârșitul după ce artera i-a fost secționată de o săgeată. Mumia a fost botezată Ötzi de către un reporter austriac, după numele locului în care a fost găsită.

Iar studiul lui Ötzi a scos la iveală câteva lucruri foarte interesante: bărbatul avea circa 45 de ani când a murit, avea carii și probleme cu dinții, nu avea a 12-a pereche de coaste, avea trupul brăzdat de peste 50 de tatuaje făcute cu cărbune iar în stomac i s-au descoperit carne, legume și grâu.