7 filme cult pe care trebuie să le vezi

Ai auzit de multe ori termenul de film cult dar poate niciodată nu ai apucat să te interesezi cu adevărat ce înseamnă. Filmul cult nu e un film despre o anumită cultură sau despre un cult religios. De regulă, termenul se aplică unor filme mai vechi, care nu au avut o notorietate mare (nu au avut box-office uriaș și nu au ajuns mainstream) la lansare dar au devenit foarte populare în timp, reușind să adune în jurul lor o anumită categorie de fani, care le-au rămas fideli, subiectele ieșind din sfera cinematografiei, stârnind discuții și polemici ce s-au viralizat.

Filmele cult au de multe ori subiecte ieșite din comun, scene bizare care au prins la un anumit public, personaje cu stiluri aparte, comportamental sau vestimentar, etc. Marea calitate a acestor filme este că, pe măsura trecerii timpului, ele devin din ce în ce mai populare, căpătând din ce în ce mai mulți fani, ajungând adevărate piese de referință ale cinematografiei. Mai jos ai o listă cu 7 dintre cele mai bune filme cult pe care ți le recomandăm. Nu e un top, fiindcă, desigur, părerile sunt subiective (și) în această privință, dar există o mare șansă ca, în cazul în care nu le-ai văzut încă, să îți placă și să le adaugi pentru totdeauna în topul tău personal de cinefil.

Portocala mecanică (A Clockwork Orange), 1971

E o adaptare a marelui regizor Stanley Kubrik după cartea cu același nume scrisă de Anthony Burgess, un roman controversat care a devenit el însuși o carte cult, după lansare. Pe scurt, un lider foarte sadic al unei bande de bătăuși britanici e arestat și băgat la închisoare unde trebuie să facă parte dintr-un experiment ce are ca scop aversiunea față de violență.

Factorul cult: Filmul e un science-fiction despre o Anglie aflată într-un regim totalitarist. Are în prim-plan problemele fundamentale ale naturii umane și morale, precum lupta dintre bine și rău și importanța liberului arbitru. Alex, personajul central, e un exemplu perfect al monconformismului în formă violentă.


Fight Club, 1999

Un birocrat plictisit de propria lui viață, care caută să schimbe ceva până nu e prea târziu, se asociază cu un obscur producător de săpun pentru a pune bazele unui club de bătăi ce urmează să devină ceva mult mai… complicat.

Factorul cult: Deși filmul a avut un succes mare și pe marele ecran, primind o mulțime de premii și nominalizări, se știe că adevărata lui viralizare a venit grație casetelor video și a faptului că se vorbea enorm despre el. De altfel, după lansare, în State au apărut o mulțime de cluburi inspirate de film, precum, de pildă, Gentleman Fight Club, deschis în Menlo Park, California, în anul 2000, ai căror membri proveneau în marea majoritate din zona tech și IT.

Filantropica, 2002

Un profesor de liceu, care se luptă să supraviețuiască material, din cauza veniturilor foarte mici, reușește să găsească o inedită sursă de venit, în total contrast cu meseria lui, mentor fiindu-i un personaj controversat al străzii.

Factorul cult: Cineva spunea, în mod exagerat, că Filantropica, film regizat de Nae Caranfil, ar fi singurul film cult românesc. Discutabil sau nu, cert este că pelicula are câteva scene memorabile iar replica „Mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primește pomană” a rămas un fel de sintagmă ce caracterizează, cu scuzele de rigoare, un anumit tip comportamental ce se regăsește periodic în ADN-ul multor indivizi de pe plaiurile mioritice.

Brazil, 1985

O distopie propusă de regizorul Terry Gilliam, în care într-o lume viitoare, cu accente vintage, un birocrat încearcă să corecteze o greșeală administrativă, devenind, fără voia lui, inamicul statului în care trăiește, pe fondul unei iubiri pe care o poartă unei domnișoare misterioase.

Factorul cult: Brazil e un film cu un simbolism atât de dens, încât e greu să-l cuprinzi și să-l digeri pe de-a-ntregul. Iar Hollywoodul nu are răbdare cu astfel de filme, așa cum nu a avut nici cu Gilliam, peste care a venit avalanșa de propuneri pentru a schimba scenariul. Doar că regizorul a rămas ferm pe poziții și nu a schimbat nimic, motivând că viziunea lui inițială e perfectă – o viziune Orwelliană asupra unei societăți totalitariste menită să descompună individul și visurile sale. Cartea Battle of Brazil, scrisă de Jack Mathew, povestește pas cu pas lupta regizorului cu studiourile Universal.


The Big Lebowski, 1998

Jeff Lebowski, căruia i se spune „The Dude”, un pierde-vară de carieră, se întâmplă să fie confundat cu un milionar ce poartă același nume, a cărui soție datorează o grămadă de bani unor oameni periculoși. Care îl vizitează pe The Dude, lăsându-i o amintire neplăcută și făcându-l să-și dorească să-l cunoască pe celălalt Lebowski.

Factorul cult: Filmul a fost inițial mai degrabă un insucces, primind cronici de tot felul și având încasări modeste. În timp, însă, review-urile au devenit tot mai bune și pelicula lui Joel Coen a devenit una cult datorită personajelor fabuloase, a dialogului neconvențional și a coloanei sonore de-a dreptul eclectice. Și… ai auzit cumva de Festivalul Lebowski? Două zile de distracție în care se fac proiecții ale filmului, se joacă bowling și, din când în când, ai ocazia să te întâlnești cu actorii ce au făcut parte din distribuție.

Ziua cârtiței (Groundhog Day), 1993

Un meteorolog trimis împreună cu doi colegi să filmeze ceremonia de sosire a iernii dintr-un oraș cu nume imposibil, în care o cârtiță e scoasă din cuibul său, se trezește într-o buclă temporală, fiind să ia aceeași zi de la capăt.

Factorul cult: Inițial, filmul lui Harold Ramis nu a primit cine știe ce remarci, succesul fiind mai degrabă moderat. La scurt timp însă, a ajuns să intre în conștiința oamenilor care de multe ori au tendința de a spune ceva de genul „parcă trăiesc Ziua Cârtiței”, cu aluzie la faptul că zi după zi fac aceleași lucruri plictisitoare. Odată cu acest rol, Bill Murray s-a consacrat drept un mare actor de comedie iar filmul a ajuns una dintre cele mai bune comedii ale tuturor timpurilor.

Călăuza (Stalker), 1979

În Călăuza, film regizat de marele regizor rus Andrei Tarkovski, un ghid îi conduce pe doi bărbați (un profesor și un scriitor) într-o regiune cunoscută drept Zona, în care se spune că există o cameră în care ți se îndeplinesc toate dorințele. Regiunea este una închisă, aflată sub protecție militară iar prezența ghidului e esențială, fiindcă pe parcursul drumului se petrec tot felul de fenomene misterioase, ce pot duce inclusiv la moartea „turiștilor”.

Factorul cult: Când spui Tarkovski, spui în primul rând Călăuza și Solaris, două filme științifico-fantastice, mai mult decât fantastice și mai mult decât științifice. Plin de semnificații și interpretări, Călăuza a fost asociat inclusiv cu dezastrul de la Cernobîl, petrecut la 7 ani de la lansarea filmului, loc botezat „zona alienării” și asemuit cu Zona din pelicula lui Tarkovski.