7 rase de câini perfecte pentru un burlac

Academia Barbatilor

Academia Barbatilor

, Top 7

Să recunoaștem că unele femei sunt atrase de bărbații care au un câine. Probabil există o explicație psihologică, și nu intrăm în această zonă, dar atunci când ieși cu câinele în parc, privirile femeilor se vor îndrepta asupra ta dacă… Stai, dacă ai în lesă un bichon, de altfel simpatic, dar care nu inspiră prea multă masculinitate? Nu-i o problemă să plimbi bichonul, dar de regulă acest lucru se întâmplă „după”. După ce ai găsit-o pe ea. Până la acel moment, însă, o viață de burlac, în care simți nevoia să ai un prieten patruped, „cere” o rasă mai potrivită. Care sunt cele mai bune rase de câini pentru un burlac? Noi îți facem, mai jos, doar 7 sugestii.

Labradorul negru

Labradorii sunt niște câini adorabili și toată lumea îi iubește. Dacă întrebi zece oameni care sunt primii lor trei rase de câine favorite, e foarte probabil ca labradorul să se regăsească pe toate listele. Labradorii au fost descoperiți în Newfoundland (Canada), unde trăiau alături de pescari, pe care-i ajutau să tragă năvoadele, înotând în apele înghețate, și au fost aduși în Anglia în secolul 19, rasa fiind apoi dezvoltată în varianta ei de azi. Strămoșii labradorilor negri provin tot din Newfoundland, primii dintre ei trăind în secolul 18. Dar nu istoria lor e neapărat importantă (și nici, de pildă, faptul că președintele Franței, Emmanuel Macron, a adoptat recent un labrador negru încrucișat cu grifon, pe care l-a botezat Nemo) ci faptul că labradorii au o expresie inteligentă și se fac iubiți din prima, sunt foarte receptivi și prietenoși. Un labrador negru te va diferenția imediat și îți va adăuga un aer de eleganță și deschidere, făcându-te să nu treci neobservat.

Husky

Nu poți să ignori niciodată un husky, în special din pricina privirii glaciale pe care ți-o aruncă. Husky e o rasă frumoasă prin definiție. Nu sunt neapărat patrupede urbane, ci mai degrabă câini pe care să-i ții la țară – au nevoie de mult timp dedicat pentru exerciții și de spații largi în care să alerge. Sunt câini iubitori, care pot fi educați cu ușurință, sunt adaptabili și nu prea țin cont de viața socială a stăpânului, deși le place să fie băgați în seamă și să desfășoare activități cu acesta. Posesorii de husky sunt de regulă oameni activi, aflați în căutarea aventurii, care-și petrec mult timp în mijlocul naturii. Pentru că, la rândul lui, unui husky îi place să alerge (în special pe vreme rece) și să se plimbe: el este un câine independent, născut alergător.

Boxer

Boxerii sunt descendenții unei rase dispărute de bullenbaiser încrucișat cu mastiff, bulldog și, posibil, Marele Danez, chiar și cu un terrier. Rasa a luat naștere în Germania, în secolul 19. Inițial erau câini care luptau cu taurii (un „sport” sângeros ce se practica pe vremuri), mai târziu ajutau măcelarii, controlând vitele din abatoare. Unii spun că numele lor provine de la cuvântul german boxl, cu trimitere la abator. Alții spun că „boxer” provine de la ideea de sparring-partner din box, fiindcă erau jucăuși. Chiar dacă au o ținută intimidantă și sunt musculoși, boxerii sunt câini foarte prietenoși – cu familia, cu copiii, cu alți câini. Sunt totodată inteligenți și ușor de educat. Deși sunt câini energici, se adaptează la viața de apartament, cu toate că e bine să-i iei cât mai mult după tine, fiindcă lăsați singuri în apartament e posibil să provoace stricăciuni, din frustrare.

Bulldogul englez

Denumit după faptul că era implicat în luptele cu tauri, originea lui datând din secolul 13. Întâia oară s-a amintit de un bulldog englez în anul 1209 când câinele unui măcelar britanic a alergat un taur prin tot orașul Stamford, de aici pornind și ideea acelor competiții (bull baiting) în care taurii erau confruntați cu alte animale, de regulă câini. Înfățișarea unui bulldog englez e una aparte și poate că nu toate doamnele îl vor iubi din prima. Dar ele vor descoperi curând că e un super-câine, aflat mereu într-o bună dispoziție, iubitor și inteligent, foarte curajos, care solicită atenție. Și destul de leneș, potriviți pentru cei care nu sunt foarte activi și nu iubesc foarte tare sportul și mișcarea fizică. Cu alte cuvinte, bulldogilor englezi nu le place să alerge, nu le place compania altor câini și, dacă e să aibă o „problemă”, aceea e că sforăie, hârâie și fac bale. Multe.

Ciobănescul german

Probabil e una dintre cele mai „bărbătești” rase de câini și nici nu e de mirare acest lucru. Fiind extrem de inteligenți, ciobăneștii germani sunt folosiți deseori în activități diverse, precum în cele legate de poliție, de ghidaj sau de stână. Originea lor este, evident, germană, ei apărând în secolul 19 în urma încrucișărilor dintre diverse rase. În Marea Britanie sunt cunoscuți drept „alsacieni”, deoarece mulți erau folosiți pentru a proteja granița dintre Franța și Germania, după Primul Război Mondial. În general sunt ușor de educat iar natura lor de câine de pază îi face deseori agresivi cu intrușii. Altfel, sunt loiali, energici și le place joaca, știu când să se potolească și când să se dea în spectacol. E bine să-i socializezi de mici, fiindcă altfel au tendința de a se sălbătici și de a acționa în consecință. Năpârlesc de două ori pe an (îți poți face covoare din părul lor), de aceea trebuie pieptănați continuu, pentru a le menține o blană frumoasă și sănătoasă. Ciobăneștii germani sunt un adevărat magnet pentru doamne, fiind priviți drept o garanție a stabilității, încrederii și inteligenței. E bine să-i crești mai degrabă într-un spațiu deschis decât într-un apartament.

Bulldogul francez

Aici vorbim despre o adevărată figură iar cei care vor să iasă din mulțime și care nu se dau în vânt după câinii de talie mare, au găsit companionul potrivit. În secolul 17, englezii care lucrau în industria dantelei în Normandia (detașați forțat ca urmare a revoluției industriale) au adus cu ei o mulțime de bulldogi mici, în ideea de a le ține companie și de a alunga șobolanii. Popularitatea acestor câini a devenit atât de mare în nordul Franței încât rasa pur și simplu a „explodat” iar bulldogul francez a devenit un câine de companie la modă pentru burghezii vremii și pentru cei de la curtea regală a Franței. Bulldogul francez era considerat câinele potrivit pentru cei aflați în înalta societate iar un fapt amuzant (și tragic în același timp) e că un reprezentant al acestei rase (asigurat pentru – la acea vreme – uriașa sumă de 750 $) s-a aflat și pe puntea Titanicului. Bulldogul francez e un câine „de canapea”, foarte prietenos cu oricine, inteligent și ușor de educat, prin urmare pretabil pentru orice bărbat care-și dorește un câine static și cool. Acest mic tanc, îndesat și compact, e ideal pentru burlaci, nu latră mai deloc, nu mănâncă mult și e ușor de întreținut, având blana scurtă. Precum ruda lui mai mare de peste Canal, sforăie și hârâie, dar aceste lucruri fac parte din personalitatea lui adorabilă.

Marele Danez

Pentru cei care-și cumpără mașini mari, cât mai mari, aceasta e o rasă de câini cu adevărat mare, cât mai mare. E un Schwarzenegger al câinilor, unul care vine, contrar numelui, din Germania și nu din Danemarca, și care are o istorie veche de mai mult de 400 de ani. Marele Danez descinde din câinii de tip mastiff, care aparțineau nobililor germani, ce-i foloseau pentru a-și proteja locuințele de la țară de atacurile bivolilor sălbatici. Motiv pentru care și-au dezvoltat această imagine de păzitori. În fapt, ei sunt niște uriași blânzi, foarte băloși, calmi și ponderați, care necesită atenție în sensul că trebuie scoși, plimbați, alergați. Nu prea-ți vine să ții un Mare Danez în apartament dar dacă totuși o faci, ia în calcul că sunt prietenoși, nu fac scandal dar vor cât mai mult să stea afară. Trebuie să te obișnuiești cu mărimea lui dar și cu faptul că mănâncă mult, deci consumă resurse serioase.