7 romane ale unor scriitori japonezi, care ne-au plăcut

Literatura japoneză e una aparte, la fel cum este și societatea acestei țări care a stat auto-izolată vreme de secole, până în urmă cu 200 de ani. Scriitorii japonezi au câțiva reprezentanți de seamă, unii dintre ei primind numeroase distincții și premii internaționale, inclusiv Premiul Nobel pentru literatură. Probabil Haruki Murakami este cel mai popular scriitor japonez tradus în România, romanele lui publicate de Editura Polirom fiind de notorietate. În mod cert, Murakami e un maestru dar, în același timp, în limba română au fost traduși mai mulți autori din Țara Soarelui Răsare. Am citit câteva dintre cărțile lor și, mai jos, îți recomandăm șapte dintre ele.

Pădurea norvegiană, de Haruki Murakami. Editura Polirom

Norwegian Wood”, cântecul celor de la Beatles, e laitmotivul acestui roman care a avut un succes fantastic în Japonia, apoi în întreaga lume, fiind cartea cu care Murakami a atras atenția asupra geniului său de scriitor. Un roman care a fost clasificat drept un bildungsroman, un gen de literatură care începe cu povestirea unei experiențe triste trăite de autor, urmată de o maturizare personală graduală. Murakami pune în lumina reflectoarelor un personaj care povestește despre dezamăgirile amoroase din primii lui ani de tinerețe dar și despre educația morală pe care a acumulat-o în același timp. Moarte, durere, iubire – sentimente trecute prin experiențele personale ale lui Toru Watanabe și mai multe concluzii filosofice, una dintre acestea fiind mesajul pozitiv că trebuie să privim mereu partea plină a paharului atunci când avem un eșec și chiar dacă pe moment am putea părea pierduți, putem să depășim momentul atâta vreme cât ne vom și strădui să facem asta.

Jurnalul unui bătrân nebun, de Junichiro Tanizaki. Editura Polirom

Un bătrân în vârstă de 77 de ani, seniorul familiei din care mai fac parte soția lui, fiul și nora, ține un jurnal în care găsește sinceritatea de a descrie cum decrepitudinea marcată de căderea dinților sau de problemele cu prostata se împletește cu o perversitate sexuală adâncă, a cărei țintă devine Satsuko, nora lui, care-l îngrijește în permanență. Și care, din când în când, îi face favorul de a-l lăsa să-i sărute picioarele, moment primit de bătrânul Utsugi drept o imensă răsplată, care-l aduce în pragul infarctului. Tanizaki, unul dintre cei mai importanți scriitori japonezi, reușește, într-o adevărată tragi-comedie despre existența umană, o superbă descriere a raportului dintre erotism și dorința de a trăi, din dragoste de viață.

Yakuza Moon – Memoriile unei fiice de gangster, de Shoko Tendo. Editura Pandora M

Shoko Tendo este fiica unui șef yakuza iar de aici încolo… cerul e limita în a dezvălui despre cum e viața privită dintr-o asemenea perspectivă. O copilărie fericită se transformă rapid într-o adolescență ce poartă pecetea delicvenței, a dependenței de droguri și a unor relații abuzive. „Uram felul în care se comporta tatăl meu”, a mărturisit Tendo într-un interviu din The Guardian. „Dar în acea vreme pur și simplu îmi plăcea de el. Devenisem o delicventă și mă comportant efectiv ca un junior yakuza, intrând în diverse conflicte și durându-mă în cot de ceea ce simțeau oamenii din jur”. În roman, Shoko povestește cum, urmare a unei greșeli, tatăl ei dă faliment și ajunge să decadă până în zona întunecată a existenței. O autobiografie autentică ce echivalează cu un fenomen cultural și o privire intrinsecă asupra unei lumi misterioase, dominată de teroare și violență.

Albastru nemărginit, aproape transparent, de Ryu Murakami. Editura Polirom

Scris de Ryu Murakami pe vremea când era student, Albastru nemărginit, aproape transparent, este romanul său de debut, care a avut un succes instant, primind prestigiosul Premiu Akutagawa. La jumătatea anilor 70, un grup de tineri japonezi intră, sub influența unor militari americani, în lumea decadentă a sexului și drogurilor, la care se adaugă, evident, rock’n roll-ul care le pigmentează existențele culturale. O atmosferă parcă desprinsă din muzica celor de la The Doors, o filosofie pe alocuri de tip Bukowski și o brutalitate spontană, pe undeva tipică japonezilor. E o carte pe de o parte ușor de citit, pe de alta greu de digerat, cumva fără sens și altcumva plină de sensuri, care te atrage în vârtejul hedonist al unui șaptezecism al pierzaniei.

Insula Tokyo, de Natsuo Kirino. Editura Polirom

Probabil că una dintre fanteziile pe care le au unii bărbați este să se trezească singuri pe o insulă pe care se află o mulțime de femei. Cum oare stau lucrurile atunci când o femeie se trezește pe o insulă pe care nu se află decât bărbați? În viziunea lui Natsuo Kirino, care a fost distinsă cu Premiul Junichiro Tanizaki pentru acest roman ce a fost și ecranizat în anul 2010, situația poate deveni foarte interesantă. Pe scurt, o femeie naufragiază împreună cu soțul ei pe o insulă din largul Pacificului, acolo unde, pe rând, au loc și alte naufragii misterioase, toate personajele fiind bărbați. Soțul lui Kiyoko dispare iar ea devine, în mod evident, o atracție pentru toți bărbații din jurul ei. Cum reușește să supraviețuiască într-o „societate” construită de la zero, pe principii abrupte? Această Robinson Crusoe cu sâni demonstrează cât de firavă și în același timp cât de puternică poate fi o prezență feminină pentru diversele tipologii masculine.

Manazuru, de Hiromi Kawakami. Editura ALL

”Când cineva dispare din viața ta, oare a plecat pentru totdeauna?”. Aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă romanul lui Hiromi Kawakami, o scriitoare născută la Tokyo în anii ’50, care s-a făcut cunoscută printr-un stil nonconformist. La 12 ani după ce soțul ei a dispărut fără urmă, Kei începe să facă o serie de călătorii, în mod repetat, pe o plajă liniștită numită Manazuru, acolo unde simte prezența lui Rei, din motive pe care nu și le poate explica. În toată această perioadă a fost nevoită să-și crească singură unica fiică, a avut un iubit dar și permanenta senzație că e urmărită. Romanul scriitoarei Kawakami lasă în urmă o adiere fină de erotism, fiind o exploatare originală a durerii personale, o călătorie în care contează mai mult ceea ce trăiește pe drum, decât destinația în sine.

J, ființa sexuală, de Kenzaburo Oe. Editura Polirom

Kenzaburo Oe e unul dintre scriitorii de top ai Japoniei și ce argument mai bun ar fi pentru această afirmație decât că în anul 1994 a fost laureat al Premiului Nobel pentru literatură? ”Dând dovadă de o forță poetică extraordinară, el a imaginat o lume în care viața și miturile se condensează pentru a forma un tablou deconcertant al situațiilor neplăcute în care se află omenirea astăzi”. Cu această „motivație” aflăm că J, personajul central al romanului, e un tânăr care alege să se izoleze de familie și prieteni, pentru a se lupta cu fantasmele trecutului și cu un eveniment îndepărtat care îl macină. J oscilează între perversiune și homosexualitate, ducând o existență bipolară în care se pierde, treptat, realitatea cotidiană ajungând să devină mai degrabă o amăgire. Un roman adânc și, pe undeva, psihedelic, care surprinde cu o mare măiestrie incertitudinea naturii umane.