Dragoș Isăcescu: „Peisagistica este despre plante. Dar eu amenajez spații exterioare pentru oameni”

Pe Dragoș Isăcescu îl cunoști din emisiunea Visuri la cheie, de pe PRO TV, acolo unde a fost vreme de două sezoane arhitectul peisagist care amenaja spațiile exterioare ale caselor restaurate de echipa emisiunii. Dragoș a moștenit pasiunea pentru arhitectură de la tatăl său, Virgil Isăcescu, unul dintre cei mai mari arhitecți peisagiști ai României, din a cărui viziune au rezultat de-a lungul timpului multe spații superbe pe lângă care, probabil, chiar ai trecut admirându-le.

Am stat de vorbă cu Dragoș Isăcescu despre această nișă a arhitecturii și am înțeles de ce orice loc exterior are nevoie de la fel de multă atenție ca unul din interior, ba poate chiar de ceva în plus.

Când ți-ai dat seama că îți place arhitectura și care au fost motivele?

Nu pot să spun că am avut un moment de revelație. Am crescut cu arhitectura în jur. Tatăl meu este arhitect, iar el a fost pentru mine un etalon. Pe undeva, arhitectura a venit în mod natural.

De ce te-ai îndreptat către peisagistică?

Am început să lucrez pentru tata iar în acea perioadă partea de peisagistică era pe val. Apoi, când am avut de ales dacă să rămân în domeniu sau nu, am făcut-o deoarece am simțit mai multă libertate și o filtrare mai bună a clienților. Fiindcă mulți își fac case dar mai puțini își amenajează spațiul exterior cu ajutorul unui arhitect. Aceștia din urmă îmi par mie a fi o idee mai conștienți de valoare actului de arhitectură.

Ce îți place cel mai mult să faci în munca ta cotidiană? 

Faptul că pot modifica realitatea celor care apelează la ideile mele. Reușesc de multe ori să surprind beneficiarii prin reinterpretarea pe care o dau spațiilor. E o doză de orgoliu satisfăcut.

Care sunt calitătile pe care ar trebui să le aibă un arhitect peisagist?

Există calificarea de arhitect peisagist, dar eu nu o am. Eu sunt un arhitect care face peisagistică. Din punctul meu de vedere, e o mare diferență. Arhitectul peisagist are prin pregătire (la facultatea de agronomie) un limbaj care conține partea de peisaj cu rigorile ei. Eu, ca absolvent de arhitectură, am ca scop de studiu omul: tot ce fac trebuie să satisfacă cerințele și nevoile umane. Peisagistica este despre plante, în general. De aici cred că vine și succesul meu, pentru că eu fac spații exterioare pentru om, folosind  plantele ca  obiecte în ajutorul unui scop, pe când peisagistica are ca scop plantele. Cam pe scurt spus, dar e o observație făcută prin analiză comparativă.

Care sunt cele mai importante lucrări pe care le-ai făcut pană acum, atât din punct de vedere al amplasamentului cât și al grandorii?

Am mai multe și fiecare e diferită, deci nu există o clasificare. Fiecare e specială prin particularitățile ei. Am amenajat o lagună dintr-o mlaștină, un lac artificial de 2400 mp, parcuri… etc

Ai fost arhitectul peisagist al emisiunii Visuri la cheie pentru două sezoane. Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-ai invătat după această experientă și cum ai califica-o?

Participarea mea la Visuri la cheie a fost o experiență foarte folositoare. Cumva mi-a reconfirmat impactul benefic al muncii mele, dar în același timp și lacunele culturale ale societății românești: ideea că îți faci o casă, o termini și abia apoi te întrebi ce să faci cu terenul din jurul ei.  Însă în primul rând am devenit mult mai conștient de adevăratele probleme din jurul nostru și de norocul pe care îl am cu o familie sănătoasă.

Împreună cu echipa „Visuri la cheie”

Cum ai caracteriza acest business? Cât este pasiune, cât este cunoaștere, cât este business?

În primul rând, ceea ce fac eu nu este un business. Este o meserie. Diferența vine din faptul că toți beneficiarii mei au contact permanent cu mine, în mod direct. Eu nu deleg partea creativă și nici relația cu beneficiarul. Din acest motiv, munca mea este limitată la timpul meu, deci nu este scalabilă, prin urmare nu este un business. În primul rând este experiență. Iar eu am multă, deoarece primul salariu în domeniul ăsta l-am luat la 6 ani, apoi am crescut an de an în contact cu peisagistica. Pasiune… nu cred că este cazul, sau nu direct. Dacă ceva mă ține legat de această muncă este posibilitatea de a inova: periodic fac sau apare ceva nou.

Care este genul de arhitectură care-ți place cel mai mult? Care sunt principalele tale surse de inspirație?

Nu am un gen favorit. Pot spune însă că apreciez arhitectura funcțională mai mult decât cea artistică. Inspirația vine din tot ce am în jur, inclusiv din desenele fetelor mele.

Cum gândești aranjarea peisagistică a unui loc? Care sunt elementele principale și care sunt criteriile după care acționezi, din momentul în care știi bugetul în care trebuie să te încadrezi?

Cred că aici e cel mai important lucru în ceea ce fac. În primul rând, ascult cu atenție beneficiarul, de multe ori acesta nu știe să exprime ceea ce vrea sau cum vrea, iar aici e benefică experiența mea. În fapt, eu sunt cel care îi pune gândurile în ordine, le așează într-un mod care îl surprinde și îi folosește mai mult decât credea că este posibil. Din acest motiv,  nu am multe lucrări deoarece când cineva vine și mă întreabă : „Am o curte de xxx  mp. Cât mă costă?” îi spun că nu îl pot ajuta. Până să ajung la o gândire a spațiului am nevoie să cunosc persoana pentru care lucrez. Unii înțeleg asta, mulți nu.

Criteriile le definesc foarte simplu: bugetul nu mă interesează decât la sfârșit. Împreună cu beneficiarul visăm la cel mai frumos spațiu pe care îl putem face împreună și apoi șlefuim acest vis după buget. De multe ori, discuția se oprește aici, deoarece nu toți își permit visul.

De ce ar trebui să apeleze la tine cineva care vrea să-și amenajeze grădina?

La mine ar trebui să apeleze cei care sunt conștienți că spațiul care îi înconjoară poate fi mai mult decât un gard viu, care realizează că terenul pe care stă casa, sau terasa pe care o au, este tot al lor și ar trebui tratat cu aceeași atenție ca spațiul interior.

Mai multe lucrări făcute de Dragoș Isăcescu găsești pe site-ul lui http://arh-isacescu.com/