Istoria costumului de baie bărbătesc

În cea mai mare parte a istoriei omenirii, îmbăierea s-a făcut în… costumul lui Adam. Înainte de secolul 19 erau doar câteva culturi în care bărbații se acopereau cu ceva atunci când se îmbăiau. Printre acestea, cea japoneză, unde bărbații foloseau la baie un veșmânt special. Chiar și înțepata societate britanică de mai târziu accepta nuditatea atunci când venea vorba de scăldat și de baie, în general. Doar câteva orașe, între care Bath, din Anglia, aveau reguli clare, ce preveneau bărbații asupra necesității de a purta „izmene sau ceva în jurul brâului”. Cum a evoluat istoria costumului de baie bărbătesc?

Scena de vară a lui Bazille

În orașele mici, bărbații se îmbăiau de regulă așa cum i-a lăsat natura, în râuri, lacuri sau mări (depinde de poziția geografică), în vreme ce femeile intrau în apă în așa numitele „mașini de îmbăiere”, ticsite cu umbreluțe care le ascundeau privirilor curioase. Costumul de baie bărbătesc, așa cum îl cunoaștem astăzi, a devenit cunoscut începând cu anul 1869, când Frederic Bazille a pictat Scena de vară, un tablou în care bărbații poartă șorturi de baie teribil de asemănătoare cu cele moderne, inclusiv în privința modelelor zebrate sau cu animal print.

scena de vara

„Scenă de vară”, tablou al pictorului Frederic Bazille

Cu toate acestea, nu fiecare amator de baie din perioada edwardiană ar fi purtat așa ceva. Până în 1906, bărbații se îmbăiau complet goi dimineața, în Hyde Park, din Londra. În acel an, autoritățile au insistat asupra necesității ca bărbații să poarte costume de baie, lucru care avea să ducă imediat la băile mixte. Interesant este că Universitatea din Oxford a reușit să păstreze un loc special, denumit Parson’s Pleasures, dedicat îmbăierii la pielea goală a bărbaților, până în anul 1991.

Parson’s Pleasures

Parson’s Pleasures

Tricotul, la ordinea începutului de secol

Odată cu înăsprirea regulilor cu privire la îmbăierile publice, compania Bradley Knitting, din Delavan, Wisconsin, avea să devină primul producător pe scară largă de costume de baie din America. La 1910, o altă companie, din Oregon, Portland Knitting, redenumită Jantzen în 1916, a intrat pe piață lansând mai multe produse în premieră, între care costumele de baie din tricot. În 1912, Bentz Knitting Mills (din Catalina) a început să producă la rândul ei costume de baie iar acestea au devenit din ce în ce mai populare, cererea devenind tot mai mare.

costume de baie

Costume de baie de la începutul secolului

Primele costume erau făcute din lână tricotată, pentru că se puteau întinde și absorbeau mai puțină apă decât bumbacul. La scurt timp după aceea, s-a folosit ocazional cauciucul, până când nylonul și-a făcut apariția pe piață, în 1938.

În al doilea deceniu al secolului 20, bărbații purtau costume întregi în apă. Majoritatea se vindeau în culori uni, precum negru sau bleumarin și erau lungi până la coate și genunchi. În anii 20, mânecile dispar iar găurile brațelor devin mult mai largi. Apar modelele în dungi orizontale.

costume de baie

Dungile orizontale, un look… fascinant

Pielea palidă era un simbol al claselor superioare dar începând cu anii 30 a devenit la modă să fii bronzat, ca un simbol al bunăstării și al faptului că îți puteai permite să te bucuri de soare și de locurile scumpe. Ca o consecință, partea de sus a costumului de baie e din ce în ce mai redusă, până când dispare complet, rămânând doar slipul sau șortul. Albastru era culoarea preferată a șortului de baie dar la fel de populare erau și cele în dungi. Apar și alte accesorii de plajă, gen espadrilele și robele de plajă. Vedete precum Fred Perry participau constant la popularizarea articolelor și obiectelor de îmbrăcăminte estivale.

În perioada interbelică, șorturile s-au produs din ce în ce mai mult, apărând noi culori: verde, maro, portocaliu.

Trăiască lycra!

Anii 50 au aduc schimbări semnificative industriei costumelor de baie. Creșterea numărului celor din clasa de mijloc a dus la o cerință din ce în ce mai mare pentru costume de baie, a căror producție a beneficiat de apariția „fibrelor miraculoase” precum lycra, crepe și drilon, care le-au făcut mai confortabile, le-au făcut să se usuce mai repede și să nu se mai încrețească la fel de mult. Fermoarele au fost integrate în șorturile de baie iar modelele au început să fie tot mai diversificate.

anii 50

Anii 50

În deceniul 6 al secolului trecut, șorturile de baie au devenit mai scurte ca oricând iar aselenizarea a avut impact asupra materialelor din care se produceau. Au apărut așa-numitele „materiale din epoca spațială”, în culori și modele psihedelice. Unele slipuri aveau curele și catarame și arătau similar cu cele din anii 30. În anii 60 compania asutraliană Speedo a adus pe piață cunoscuții „slipi”, ai căror designer era Peter Travis. Au avut un succes atât de mare încât costumul de baie bărbătesc începuse să fie numit de-a dreptul speedo.

speedo

Diverse modele de speedo

Deceniul 7 a aparținut hipioților: culorile șorturilor și slipurilor de baie au devenit mai vii, designul mai exotic – au apărut chiar și variantele tanga, în vreme ce costumul întreg a avut o scurtă resuscitare. Anii 80 au fost însă mult mai cuminți. În unele cazuri s-a folosit neoprenul dar costumele de baie nu au suferit modificări semnificative.

The surf guy

În anii 90 însă, au apărut pantalonii de surf, care au devenit rapid preferații americanilor. Nu și ai europenilor, care nu s-au „mișcat” chiar atât de repede în acest sens. Așa că la începutul secolului 21 lucrurile stăteau divers. Și continuă să rămână așa: unii bărbați preferă acești board shorts, alții adoptă șorturile de baie în vreme ce nostalgicii încă poartă „slipii” de altădată, deși americanii îi consideră pe aceștia a face parte dintr-o anumită categorie.