Paul Renaud: „Networkingul este arta construirii și menținerii conexiunilor pentru dezvoltarea beneficiilor mutuale”

Despre Paul Renaud, canadian la origini, cetățean al lumii vreme de 15 ani, timp în care a trăit și muncit în nu mai puțin de 10 țări, și român prin adopție, având în vedere că are deja 14 ani petrecuți pe malurile Dâmboviței, se pot spune foarte multe lucruri. Cel mai important dintre ele, dincolo de o extraordinară carieră ca executive în diverse companii de prim rang, este acela că în prezent Paul desfășoară o intensă activitate din postura de Certified Executive Coach, calificat pentru orice nivel de management și specializat în optimizarea performanței, neuroștiință și marketing. În plus, Paul Renaud este autorul excelentei cărți A networking book, ghidul perfect pentru cei care doresc să fie mai buni într-un domeniu esențial pentru orice activitate dar și pentru viața personală. Am purtat o discuție cu Paul, despre networking, despre succes, despre leadership și despre multe altele.

Cum ai defini succesul?

Celebrul Cervantes spunea că „Drumul e mai bun decât hanul”. Cu alte cuvinte, succesul nu e o destinație, ci mai degrabă o călătorie. Sunt de acord cu asta. Dacă privesc în urmă la cariera mea și la oamenii care știu că au avut un succes tangibil, aceștia s-au bucurat mai degrabă de drumul pe care l-au parcurs pentru a ajunge acolo decât de titlul sau de premiul în sine. În ciuda oricăror greutăți pe care au fost nevoiți să le depășească.

Ce te motivează să faci ceea ce faci?

Mereu am fost motivat să mă autodepășesc. Unii oameni ar spune probabil că sunt workaholic sau doar pasionat.

Dar întotdeauna am știut că pot fi mai bun la ceva. Am fost un Sales Manager decent, un bun Marketing Director și un executive competent dar în adâncul meu știu că aș fi putut să fiu cu adevărat bun la ceva. Mă uitam adesea la unii atleți, la tinerii muzicieni care și-au descoperit la o vârstă fragedă abilități fantastice și la artiștii care sunt plini de talent. De ce n-aș fi putut să am și eu ceva similar, unic?

La un moment dat, am vrut să-mi schimb cariera. Acum 15 ani, un prieten mi-a vorbit despre coaching. Cariera mea mergea bine însă în urmă cu 8 ani a venit momentul să schimb ceva și am început să caut informații despre coaching. A fost un moment definitoriu pentru mine.

Eu numesc asta „să-ți găsești zona”, așa cum surferii spun într-o zi bună pentru ei – ’Surf’s up dude, ride the wave.

Mie mi-a luat 24 de ani ca să-mi găsesc „zona”.

Sfatul meu? Să nu te oprești niciodată din căutare. Intuiția mea a fost bună în privința sportivilor și tinerilor muzicieni talentați care și-au descoperit calitățile uimitoare. Cu toții avem cel puțin o calitate care e latentă. Nu poate fi altfel.

Oamenii îmi mărturisesc acum că i-am transformat. Cât de frumos poate fi acest compliment! Nu sunt mai bun, mai deștept sau mai plin de talente ca oricine altcineva. Doar mi-am descoperit Zona. Iar asta mă motivează să fac ceea ce fac.

Important e că oricine poate face același lucru. S-ar putea să-ți ia 24 de ore să o găsești, 24 de luni sau, cum mi s-a întâmplat mie, 24 de ani. Dar ascultă la mine: poți și îți vei găsi zona.

De unde vine, totuși, această pasiune?

De la oameni. Sunt o persoană a oamenilor. Nu citi asta gândindu-te că sunt un idealist care spune că toți oamenii sunt minunați în permanență și că nu mă pot sătura de oameni.

Fiul meu m-a întrebat cândva cum pot să am încredere în oameni. A fost o întrebare bună. I-am spus că voi continua să-mi pun întotdeauna speranța în oameni, indiferent de felul în care sunt tratat, deoarece cred fundamental în oameni.

Am avut oameni care m-au ajutat în carieră și alți oameni pe care, ei bine, mi-aș fi dorit să nu-i întâlnesc. Și totuși, indiferent de cât de greu mi-a fost cu aceștia din urmă, și de felul în care m-au făcut să mă simt, mi-au oferit lecții de viață. Eu cred din plin că nu poți avea succes decât dacă îți construiești o rețea de prieteni și colegi.

Încerc să-i întrec pe oamenii pe care îi admir, precum foștii mei șefi, partenerul meu de business și idolii mei dar niciodată nu invidiez oamenii – nici măcar pe idoli. Idolii și eroii mei sunt persoane de referință pentru cum să te comporți cu colegii și cu clienții, cu toate că știu foarte bine că sunt foarte diferit de ei. Și sunt împăcat cu faptul că sunt diferit iar pasiunea mea izvorăște din dorința de a le depăși măreția. Uneori simt că mă apropii, alteori nu.

Care e cea mai bună latură a coachingului și care e cea mai întunecată?

Mai întâi trebuie să declar că îmi place să fac coaching pentru două motive:

  • Am identificat acest lucru ca fiind una dintre calitățile mele
  • Dintotdeauna am fost o persoană care e interesată de oameni și căreia îi pasă de aceștia

Precum un antrenor de sport, îmi ajut clienții să-și maximizeze potențialul profesional – fie să aibă noi responsabilități sau să aspire la o nouă carieră, în același timp să găsească echilibrul cu celelalte aspecte importante ale vieții lor, precum partenerul, familia, viața socială și spiritualitatea.

Partea mai întunecată? Te voi dezamăgi, dar nu există o parte întunecată. Din când în când, dar foarte rar, lucrez cu cineva și se întâmplă în viața lui un eveniment neplăcut – precum un deces în familie, o problemă gravă de sănătate, pierderea jobului, un divorț – care îl determină să întrerupă colaborarea. Paradoxal, coachingul este menit să trateze aceste momente dificile pe care le avem în viață. Oricum, eu nu forțez lucrurile în cazul în care clientul meu vrea să se oprească. Coachingul implică o investiție de timp și de atenție iar dacă clientul meu nu e capabil să se focuseze pe timp și atenție, atunci mai bine ne oprim.

Te-ai temut vreodată că ai putea da greș în timpul unui discurs în public? Ai fost vreodată întrerupt de o persoană mai obraznică?

A da greș în timpul unui discurs în public e cea mai comună teamă, care-i împiedică pe mulți să-și pună în valoare potențialul. Eu nu sunt diferit. Am fluturi în stomac cu câteva secunde înainte de a fi prezentat. De fapt, toți speakerii îi au iar multor începători nu le vine să creadă că această teamă e prezentă și în cazul profesioniștilor.

În tot cazul, mie-mi plac fluturii mei – mă aduc pe marginea performanței. Am fluturi dar spun audienței că fluturii mei zboară în „formație”, ca un escadron de avioane de luptă F18.

O persoană obraznică în public? Am predat cursuri de marketing pentru un program MBA și dacă un student încerca să vorbească peste mine, mă opream din discurs – e o tactică banală prin care poți atrage atenția. Nu e o obrăznicie, dar e cel mai apropiat lucru de asta care mi s-a întâmplat.

Care ar fi cuvintele ce ar însuma persoana și viziunea ta?

Uite care este statusul viziunii mele: „Sunt un coach cunoscut la nivel mondial, speaker și scriitor pe tema Networking & Înaltă Performanță. Reputația mă conectează cu companii și persoane individuale de un înalt nivel iar venitul meu din drepturi de proprietate intelectuală îmi asigură cea mai bună și mai mare libertate financiară

Reține că am folosit timpul prezent. Ideea e că nu am atins încă acest nivel dar aș vrea să devin ceea ce am scris în status. Faptul că îl scriu la timpul prezent mă motivează mai mult decât dacă l-aș scrie la viitor.

Cine te inspiră în activitatea ta? Care e sursa ta de inspirație?

Mă gândesc la doi mentori.

Primul dintre ei este mama, care m-a învățat să cred în oameni – nu într-un mod forțat ci în propriul ei mod. Să cred în oameni într-o stare de lucruri, o stare socială, în prieteni sau atunci când oamenii au nevoie de noi mai mult – în momentele dificile.

Ceea ce facem ca lumea să fie mai bună depinde în totalitate de noi”, obișnuia ea să spună. „A face o persoană să se simtă bine este primul pas pentru a avea un scop care să facă lumea mai bună”.

Acesta era felul ei de a face o lume mai bună – o persoană, una câte una.

A reușit?

Cred că nu contează dacă a reușit dar cred cu tărie că a lăsat în urmă câte „ceva” în fiecare persoană cu care a interacționat. Aș adăuga că orice merită să facem pentru o lume mai bună, trebuie făcut prin intermediul oamenilor.

Sper ca într-o bună zi să o întrec. Asta e ceea ce te învață un mentor – să fii măreț în propriul tău fel – cariera, viața și interacțiunea cu oamenii.

În 1998, șeful meu mi-a sugerat să iau interviu unui tip care se numea Bob Henson, un american. Am vorbit cu el și, după două minute pur și simplu îl iubeam – am convenit să-l angajăm. El a devenit al doilea mentor al meu.

După șase săptămâni de consultanță, mentoring și design, noua mea structură de vânzări era completată cu grafice, job description-uri și ditamai calendarul. Bob livrase ceea ce promisese. Expertiza lui Bob a venit gratis – fusese trimis de IESC (International Executive Service Corps), o organizație americană ce livrează executivi în proiecte pe termen scurt ce se desfășoară în țări în curs de dezvoltare.

Bob lucra, de asemenea, sub umbrela ONU. Primea un salariu care i-ar fi permis să-i cumpere un bilet soției sale. După o vreme, milele acumulate l-au ajutat să-și plătească din călătorii. Până în 2011, vizitase 200 de țări. Și a decis să meargă până la capăt și să viziteze toate țările din lume.

Conform The Travelers’ Century Club, „există 324 de teritorii și state independente, grupuri de insule și enclave. Deși multe dintre ele nu sunt chiar țări în propriul sens al cuvântului, ele sunt considerate ca atare deoarece au fost smulse de sub tutela-mamă, din punct de vedere geografic, politic sau ideologic”. Bob le-a vizitat pe toate 324!

În timp ce era ocupat cu vizitarea lumii, Bob mi-a generat sfaturi legate de cariera mea și, în mod practic, m-a pus și față-n față cu câteva joburi și contracte. Imaginează-ți că Bob era ceea ce Malcolm Gladwell ar numi un „connector”, în bestseller-ul lui, The Tipping Point.

La 84 de ani, Bob a demonstrat că vârsta cuiva nu ar trebui să fie niciodată un factor limitativ, în special atunci când ai un țel important de atins. El mi-a spus de multe ori ”Paul, nimic din ceea ce contează nu se obține ușor în viață… ci cu muncă susținută”.

Dă-ne un exemplu despre un moment în care ai simțit că ești capabil să motivezi un grup sau o persoană.

Din postura de coach, am multe exemple în care am motivat grupuri sau persoane. Cel mai recent este legat de un grup și s-a petrecut acum câteva săptămâni. Această companie produce software în industria logisticii. Pe scurt: trebuia să țin motivați 150 de tineri programatori și ingineri de soft, într-o dimineață de duminică, după ce cu o seară înainte avuseseră o super-petrecere, parte a unui team-building.

După ce am avut o discuție cu CEO-ul companiei, am găsit o metodă prin care să le captăm atenția. Am dorit să-i facem să lucreze în echipe și să ne genereze Cea Mai Inovativă Idee pentru 2018, care să genereze o creștere a veniturilor cu 20%. Scopul meu era să-i pregătesc pentru cum să livreze un pitch într-un minut. Un pitch de un minut care să descrie ideea și care să-mi deschidă interesul, ca investitor.

A fost distractiv. Au reușit să rămână treji, să scape de mahmureala nopții anterioare. Pentru mine a însemnat multă planificare și suprapunerea pe necesitățile CEO-ului, în concordanță cu agitația din încăpere, din care trebuia să decid câștigătorul concursului.

Care a fost cea mai stresantă situație pe care ai traversat-o din postura de speaker motivațional?

Ca să fiu sincer, nu am trecut prin multe situații stresante, din această postură. Ajung întotdeauna devreme la locul în care trebuie să-mi țin prezentarea deoarece mereu e ceva ce nu funcționează: laptopul se blochează, nu există adaptor pentru Mac, nu sunt difuzoare sau nu există o persoană care să facă lucrurile tehnice. Mai rău este că fiecare întârziere ce vizează părțile tehnice mă împiedică să cunosc persoane din public și să le urez bun-venit.

Cum previn aceste lucruri? Ajung foarte devreme și verific o listă de task-uri de făcut înainte de a ține discursul, fiindcă dacă sunt pe grabă, e posibil să uit lucruri înainte de apariția live.

Spune-ne pe scurt de ce avem nevoie de networking?

Unii oameni au impresia că nu au aptitudinile naturale pentru a face networking. Alții cred că a îmbunătăți calitatea de a face networking trebuie să se facă instinctiv sau că trebuie să te naști cu această abilitate. Greșit, în ambele cazuri.

Motivul pentru care faci networking este pentru că acesta te conectează și te ajută să identifici și să recunoști cine te poate ajuta acum, peste o săptămână, peste o lună, peste un an sau cine știe când. S-ar putea să nu-ți treacă prin minte acest lucru atunci când creezi un contact dar s-ar putea să realizezi că te poate ajuta mult mai mult decât crezi.

Networkingul este arta construirii și menținerii conexiunilor pentru dezvoltarea beneficiilor mutuale – iar cuvântul cheie aici este mutual.

În final, eu spun publicului meu că networkingul este la fel de important când ai 20 de ani ca și atunci când ai 30, 40, 50 și 60. De fapt, pe măsură ce înaintezi în vârstă, puterea și susținerea oamenilor care formează rețeaua ta devin din ce în ce mai semnificative.

Care e cea mai semnificativă situație din viața ta când networkingul te-a ajutat foarte mult?

De-a lungul carierei a trebuit să trăiesc și să muncesc în aproape fiecare regiune a lumii. Simplul fapt de a trăi în Canada, America, Brazilia, România, Ungaria, Cehia, Thailanda, Congo, Haiti și Algeria, înconjurat de străini, poate părea descurajantă dar am știut că trebuie să fac networking dacă vreau să lucrez (și să… mănânc). Gazdele mele din toate aceste țări au fost prietenoase dar „prietenos” e un termen care nu prea se „pune” atunci când trebuie să muncești. La urma-urmei, eram un „străin”.

Tranziția spre un trai în străinătate a fost dură, mai ales că, în multe cazuri, nu am reușit să citesc cum trebuia cultura țării respective și de fiecare dată când simțeam că fac progrese, de pildă cu cineva din Thailanda sau din Brazilia, răspunsul real era „Desigur, dar nu”.

Privind acum în trecut la modul cum eu, un străin într-o țară străină, am reușit să găsesc clienți, o pun pe seama pasiunii mele pentru oameni și business, a scopului meu de a deveni un networker mai bun, a dorinței oamenilor ce făceau parte din culturi diferite de a mă ajuta și, uneori, a norocului pur. Partea semnificativă în care m-a ajutat networkingul a fost abilitatea de a găsi noi clienți. În mod cert, nu aș fi putut să supraviețuiesc în țări diferite fără ajutorul oamenilor.

Ce procent din succesul unui bărbat se datorează networkingului și de ce?

Pentru mine e greu să fiu obiectiv atunci când vine vorba de networking. Pentru mine, networkingul este secretul succesului în cariera cuiva iar răspunsul este 100%.

Earl Nightingale, speaker american și autor al cărții Lead the Field, m-a învățat o lecție importantă despre networking, pe care o împărtășesc la fiecare prezentare. El spunea următoarele:

„Orice vrem să să facem sau am făcut pe lumea asta, trebuie să facem cu și prin oameni”

Esențial este faptul că ne putem pricepe la multe lucruri dar nu ne putem pricepe la tot. De aceea avem nevoie să ajungem la persoanele care se pricep la ceea ce noi nu ne pricepem. Aș vrea să fiu un bun instalator și să-mi repar singur lucrurile prin casă dar nu sunt, așa că apelez la unul. Aș vrea să-mi fac singur contractele în loc să apelez la avocat dar nu sunt bun la așa ceva, prin urmare avocatul va face asta pentru mine.

Cât despre Nightingale, în clipa în care realizezi că nu poți fi bun la toate, acela e momentul în care îți dai seama de puterea networkingului și de importanța contactelor cu oamenii. Iar acest lucru îți va propulsa și mai tare cariera.

Care sunt situațiile în care networkingul nu ar putea funcționa?

Nu mă pot gândi la situații în care networkingul să nu funcționeze. Mă pot gândi doar la câteva erori care să deraieze eforturile de networking. Iată care:

Scăparea numelor. Dacă ești intervievat sau dacă te întâlnești cu cineva de la o companie și ți se întâmplă să cunoști persoane din acea companie, ar trebui să fii precaut în a spune celui cu care vorbești despre faptul că îl cunoști pe Bob, Carol sau Daniel – lucru care s-ar traduce prin „scăparea de nume”.

Fiindcă tu nu știi dacă persoana respectivă are sau nu un conflict cu Bob, Carol sau Daniel. În caz că are, acest lucru s-ar putea să-ți limiteze șansele de a ajunge la un acord cu cel cu care te-ai întâlnit.

A doua eroare este atunci când facem networking pentru a ajunge direct la business. Încearcă mai degrabă așa: când cunoști oameni la un eveniment, încearcă să „stabilești rapoarte”. Ideea este să cunoști mai bine o persoană iar o metodă bună pentru acest lucru este să fii interesat de ceea ce face cu adevărat persoana respectivă.

Eroarea numărul 3 este să nu asculți. De multe ori când cineva vorbește cu noi în cadrul unui eveniment, suntem tentați să fim distrași de telefonul mobil sau de prezența unei alte persoane din încăpere. Sugestia mea este să asculți cu atenție ceea ce-ți spune interlocutorul. Ascultă, pune întrebări și exprimă un interes sincer. Ascultarea activă este exact ceea ce spune termenul că este: le arată celorlalți că ești interesat de persoanele lor.

În fine, pentru mulți, networkingul este ceva ce respectivii inițiază în primele trei săptămâni din ianuarie, apoi se opresc. Sfatul meu este să faceți networking continuu, altfel rețeaua ta va deveni din ce în ce mai firavă.

Ce părere ai despre haterii care se manifestă din ce în ce mai mult în mediile online de azi?

Oamenii sunt îndreptățiți să aibă propriile lor păreri și opinii. Eu nu promovez mesaje politice ci mai întotdeauna lucruri care ajută, prin urmare rar e cineva enervat de sfaturile și ponturile mele și de dorința mea de a ajuta.

Nu petrec mult timp pe rețelele de socializare deoarece acest lucru îmi limitează timpul productiv.

Recent, Sean Parker, fondatorul Napster și primul președinte Facebook, a admis deschis că această rețea e posibil să ocupe cam prea mult loc în viețile noastre. El însuși a decis să petreacă un timp limitat pe rețelele de socializare, motivând așa: „Folosesc aceste platforme dar nu le las să mă folosească ele pe mine”.

Și eu sunt la fel, prin urmare așa se explică de ce nu mă tem că mesajele mele ar putea ajunge la hateri.

Sunt bărbații mai buni ca femeile în termeni de networking?

Conform lui Kelly Hoey, co-fondatoare a Women Innovate Mobile (WIM) Accelerator, din Statele Unite, „Femeile au tendința de a construi rețele mai adânci și mai mici, în vreme ce bărbații tind să le facă mai largi și mai superficiale”. Femeile sunt de 5 ori mai de acord cu ideea că le este greu să facă networking cu managementul superior.

Ironia stă în încercările de înaintare în carieră – femeile petrec mai mult timp în a-și rezolva task-urile și a-și face treaba, punând în plan secund implicarea socială tocmai din cauza lipsei de timp. În vreme ce bărbații se implică în zona de conferințe și de meciuri de fotbal, femeile au tendința de a-și rezerva timpul petrecut în afara serviciului pentru treburi gospodărești. Prin urmare, networkingul ocupă un loc mai în spate.

Am mai descoperit că femeile fac cunoștințe, fac sharing și se conectează în moduri în care adesea bărbații nu o fac, fiindcă sunt prea timizi.

Femeile sunt, în general, mai complexe. Văd lucrurile din unghiuri diferite, nu doar dintr-un punct unic de vedere. Făcând un efort de personalizare a networkingului profesional, femeile încearcă în mod natural să-și formeze noi conexiuni și noi prieteni. Înainte de a gândi „ce poate să facă persoana asta pentru mine”, ele întreabă „ce pot să fac eu pentru ea, în ideea de a primi ceea ce am nevoie”. De multe ori, acest stil de întâi-dă-apoi-ia, creează relații mai de durată.

Prin urmare, un răspuns scurt la întrebare ar fi că bărbații nu sunt networkeri mai buni. În majoritatea cazurilor, abordarea lor e diferită. În plus, am cunoscut multe femei care făceau un networking excelent.

Care e diferența dintre un manager și un lider?

Mă voi referi la o altă persoană care m-a inspirat – Stephen Covey, care a scris The 7 habits of Higly Effective People.

“Management is doing things right; leadership is doing the right things.” Managementul e eficient în urcarea pe scara succesului, în vreme ce leadershipul determină dacă scara stă pe peretele potrivit.

Începe de la vârf și se răspândește prin întreg personalul. Dacă ai un lider bun, compania zburdă. Dacă liderul e toxic, vei simți asta din momentul în care pășești în compania respectivă. Un lider dă tonul, la vârf. Majoritatea liderilor pe care-i cunosc sunt sclipitori și au creat o viziune – în plus, angajează oameni mai deștepți ca ei. Liderii sunt umili și nu au nicio problemă cu faptul că sunt vulnerabili. De exemplu, dacă nu sunt neapărat foarte pregătiți într-o zonă, vor admite că au această vulneabilitate. Iar liderii vor avea întotdeauna grijă de oamenii lor.

Deci, după cum se vede, să fii lider nu e un lucru atât de complex.

*** Comandă cartea A networking book, de Paul J.R. Renaud, de aici.