Prosecco, o băutură la modă: cum a apărut, cum se prepară, cum se servește

Avem tendința să vorbim despre diverse tipuri de vinuri – albe, roșii, rozeuri – dar de regulă vorbim mai puțin despre un vin pe care mulți îl iubesc, și nu ne referim doar la femei care, poate, și-ar „aroga” primele „dreptul” de a fi cele care să primească informații interesante despre preferatul lor: prosecco. Și totuși, bărbații apreciază la fel de mult un pahar de prosecco, acest vin spumos care a avut un comeback spectaculos în meniuri, începând cu anul 2009.

Prosecco este un minunat vin cu origini din Italia, mai ieftin ca șampania dar de multe ori mai apreciat.

Un pic de istorie legată de prosecco

Prosecco e o băutură mai veche decât ar crede multă lume. Deși în Occident e un „fenomen” relativ nou, oamenii au impresia greșită că acesta e un vin nou apărut, în ultimele decenii. De fapt, prosecco e prezent în paharele noastre de peste 2000 de ani.

Chiar dacă descendența e un pic neclară, istoricii sunt de părere că prosecco datează din timpul romanilor, când strugurele din soiul Glera se cultiva în viile ce înconjurau satul Prosecco, o zonă cândva cunoscută drept Puccino. La începutul secolului 18, producătorii de vin de aici au reînceput să cultive Glera iar popularitatea soiului s-a răspândit rapid în toată regiunea.

prosecco

Romanii au fost primii care au băut prosecco

Pe de altă parte, în timpul secolului 16, în mica regiune Trieste a apărut un vin, Ribolla, care a fost „anunțat” drept re-crearea celebrului vin Pucinian din antichitate. Acest vin fusese excelent primit de către Plinius cel Bătrân și de către Livia, soția împăratului Augustus, care credea că are proprietăți vindecătoare, folosindu-l pentru a alina diverse suferințe ale stomacului sau pur și simplu pe cele provocate de accidente.

Problema care a apărut apoi a fost faptul că localnicii nu aveau cum să facă diferența între vinul Ribolla din Trieste și celelalte vinuri cu același nume, dar care nu aveau acele proprietăți „magice”. Acele vinuri erau inferioare, fiind produse în Gorizia și vândute la prețuri mult mai mici în Istria. Oamenii de marketing ai epocii și-au dat seama rapid că era nevoie de o schimbare a numelui vinului, pentru a-l diferenția de poșircile ieftine. Și cum adevăratul Ribolla fusese făcut cunoscut drept un vin istoric, i s-a spus „castellum nobile vinum Pucinum”, fiind numit după un castel de lângă sătucul Prosecco. Din fericire, sub noua denumire, vinul a avut un succes instant, fiind cunoscut rapid de vizitatorii regiunii.

Valdobbiadene

Pe dealurile din jurul satului Valdobbiadene se cultivă strugurii din care se face Prosecco

Englezul Fynes Moryson nota în 1593, după ce a vizitat zona, că „Aici am găsit vinul numit Prosecho, mult apreciat de către Plinius”. Acesta a fost primul document în care e menționat prosecco. Moryson a început apoi să documenteze vinul, trecându-l în categoria celor superioare: „Acestea sunt cele mai bune vinuri ale Italiei: Lagrima di Christo, vinurile de lângă Cinque Terre, din Liguria: La Vernaza și albul Muskadin, în special cel din Montofiaschoni, în Toscana, Cecubum și Falernum din Regatul Napoletan și Prosecho din Histria”.

A fost o victorie colosală pentru prosecco, vin care a început să curgă prin venele economiei italiene. Vinificarea a început să se răspândească precum focul, mai întâi în Gorizia, apoi prin Venezia în Dalmația, Treviso și Vicenza. Prosecco a devenit o băutură populară printre scriitorii din regiune și a fost menționat inclusiv în cartea Il roccolo Ditirambo, a lui Aureliano Acanti, care scria „…și acum, aș vrea să-mi umezesc gura cu acel prosecco și al său buchet de mere”.

Până recent, prosecco a fost un vin dulce, similar cu Asti, produs în Piemont. Abia după 1960, când s-au schimbat metodele de producție, au apărut diferențe care l-au individualizat și l-au făcut din ce în ce mai popular.

E drept, rețetele acestui vin fuseseră schimbate considerabil încă de la începutul secolului 20, când Școala de Oenologie din Conegliano Veneto și-a perfectat propria metodă. De atunci, vânzările prosecco au continuat să crească, din 1998 luând chiar un avânt deosebit, e drept, pe undeva și datorită prețului mai scăzut ca al altor vinuri spumante. În ziua de azi sunt mai mult de 8000 de mărci și aproape 300 de producători care aruncă pe piață circa 200 milioane de sticle de prosecco anual.

Cum se face prosecco

Spre deosebire de rivalul său, șampania, prosecco se face prin metoda Charmat, cunoscută și drept Metodo Charmat-Martinotti sau, uneori, ca Metodo Martinotti. E un proces de producție italienesc. Francezii au copiat această metodă și au numit-o Methode Charmat.

Deîndată ce se termină prima fermentare, vinului i se oferă o a doua fermentare în vase de oțel inoxidabil care sunt acoperite cu smalțuri de sticlă, vinul nefiind pus în sticle sub presiune. Acesta este motivul principal pentru care costul unui prosecco e mai mic în comparație cu cel al unei șampanii. Metoda de producere în sine e mai ieftină iar procesul e mai ușor de supravegheat.

Tipuri de prosecco

În mare parte, prosecco e produs în două varietăți: Spumante (complet acidulat) și Frizzante (adică un acidulat mai slab). Spumante e versiunea mai scumpă, care vine într-o sticlă de vin tradițională și care a trecut prin al doilea proces de fermentație. Pe de altă parte, Frizzante se vinde atât în sticle cât și în doze.

prosecco

Un prosecco de calitate

Și totuși, mai există o versiune, numită Calmo sau Tranquillo, un vin făcut din soiul Glera dar care se vinde aproape exclusiv în Italia, fiind foarte rar exportat.

Prosecco-urile care provin din regiunile Conegliano-Valdobbiadene sunt etichetate ca Prosecco di Conegliano-Valdobbiadene, Prosecco di Valdobbiadene, Prosecco di Conegliano sau Prosecco DOC (dacă sunt din regiunea Friuli). De regulă, prosecco nu e un vin scump, prețul unei sticle ajungând la nivelul unui vin roșu decent. Ca idee, un prosecco bun este cel care are un preț de la 20-25 euro în sus.

Cum se servește prosecco

În mod tradițional, prosecco, precum șampania, e servit ca aperitiv. Ca orice vin alb, vei dori să fie bine răcit înainte, punându-l într-un frigider de vinuri. Spre deosebire de șampanie, însă, prosecco trebuie servit când e tânăr și nu trebuie ținut în crame pe perioade lungi, fiindcă se trezește. Unii experți spun că un prosecco de calitate poate fi maturat până la 7 ani, în vreme ce alții susțin că această perioadă ar trebui să fie de maxim doi.

prosecco

Prosecco, servește-l rrrrrece!

Prosecco are un gust total diferit de șampanie, fiind ideal pentru cei care caută un vin fructat, aromatic, cu note de fructe proaspete, de livadă. Este un vin ușor, care nu are acel gust de brioșă pe care multă lume îl asociază cu șampania. În plus, și fiindcă e un vin ieftin, devine perfect pentru a fi folosit în diverse cocktailuri, precum Mimosa și Bellini.