Somelier Zosimo: „Despre vin se povestește cu poezie”

Carmelo Sgandurra este somelier profesionist și dezvoltator internațional pentru industria vinului. El a venit în România în urmă cu mulți ani, s-a îndrăgostit de vinurile și gastronomia de pe meleagurile noastre și a rămas aici, să încânte lumea cu poveștile și cunoștințele sale despre vin. Dintr-un dialog cu el aflăm care sunt secretele meseriei de somelier și de ce în România această profesie mai are de parcurs câțiva pași pentru a se ridica la un nivel internațional.

Foto: Roberto Bastianoni

Spune-ne trei lucruri pe care trebuie sa le stim despre Carmelo Sgandurra.

Carmelo Sgandurra nu are din întâmplare acest nume. „Scandura” înseamnă lemn sau doagă, cuvinte rostite în anii 1800 când producătorii de butoaie din Malta ajungeau în Sicilia, patria vinurilor, pentru a construi acolo butoaie în diverse pivnițe și locuințe.

Carmelo este numele bunicului meu. El este cel care m-a învățat să merg în vie și să mă îndrăgostesc de vin

Iar pasiunea este cea care, din 1994 (data primului curs de somelier), m-a purtat în jurul lumii, făcându-mă să cunosc mai mult de 150 de națiuni și să degust 100 000 de vinuri.

Și trei lucruri pe care trebuie să le știm despre Sommelier Zosimo?

„Zosimo”, în limba greacă, înseamnă plin de viață, energic, întotdeauna activ.

A fi somelier este o responsabilitate. Titulatura de somelier servește pentru identificarea unei persoane care trebuie să promoveze vinul sub orice aspect al drumului său, de la producător până pe masa consumatorului, vorbind despre asocieri gastronomice și povestind istoria fiecărui producător și al solului său.

Somelier Zosimo reprezintă identificarea unui nume și a unei profesii, un ghid pentru multe persoane și un prilej de orgoliu pentru toți somelierii.

În mod cert ai fost întrebat de mai multe ori de ce ai ales România. De fapt, ce te ține aici?

Am cunoscut România acum 20 de ani, din curiozitate. Am ajuns lângă Ploiești, am fost atras de podgoriile de acolo și am dorit să descopăr mai mult, să aflu tradițiile producerii vinului. Cu această ocazie am descoperit și cultura gastronomică și m-am îndrăgostit de marele potențial al României, după care am devenit un ambasador al promovării acestei țări în lumea largă.

Au românii cultura vinului? Ce mai au de învățat?

În România se trăiește mult din tradiții iar acestea se transmit prin reguli nescrise. În cazul vinului, lipsa cunoștințelor e cauzată de faptul că mâncarea și alimentația cotidiană a oamenilor se află într-o schimbare rapidă, fără a asocia și vinul în noile condiții „europene”.

România se află într-o adevărată cursă de urmărire, pentru că românii vor să recupereze timpul pierdut dar, din păcate, mintea omenească are nevoie de timp pentru a învăța și a sedimenta lucrurile. În acest caz, una dintre soluțiile pentru a recupera cât mai bine este să compari. Comparație, degustare, implicare activă în lumea vinului, nu doar cea din România ci și în cea europeană. Să comparăm culturile care de secole produc un vin ce place tuturor.

Care sunt cele mai bune 3 vinuri românești, pe care le-ai recomanda unui străin ce vizitează România?

România are vinurile sale autohtone, cu istorii de secole. Încep prin a face cunoscută Feteasca Neagră, cu 8000 de ani de istorie, un autohton prin excelență românesc. Trec apoi la Busuioaca de Bohotin, un vin excelent, care poate însoți platouri tradiționale și termin cu un alt autohton de clasă – Mustoasa de Măderat.

Gătești? Care este felul de mâncare tradițional preferat? Cu ce vin îl acompaniezi?

Sunt un bun bucătar iar pentru mine bucătăria reprezintă a doua dragoste. Sunt îndrăgostit de platourile cu sarmale în foi de viță, o cultură centenară închisă în emoții unice, pe care-l asociez cu o fetească albă de cel puțin 5 ani vechime.

Ai lansat recent o carte în care promovezi vinurile italienești în România. De unde o putem cumpăra?

Sunt îndrăgostit de vinurile locale, care pot povesti despre istorie și care te fac să ai emoții. Una dintre lucrările mele este NDA – Ghidul Nero d’Avola, care selecționează cele mai bune soiuri de vin ale pământului meu natal, Sicilia. Cartea se poate comanda online sau se poate cumpăra din librării. Însă în prezent lucrez la un proiect care are ca scop punerea în lumină a Feteascăi – o carte în limba italiană.

Anul acesta te-ai implicat într-o mulțime de proiecte, unele inovatoare pentru România. Ce mai pregătești?

Succesul IWF – Italian Wine Festival, de la București, a fost deosebit. Am făcut posibilă descoperirea unor vinuri italienești care au ajuns pentru prima oară în România. Anul 2018 ne rezervă trei ediții ale festivalului în jurul României. Însă un eveniment extraordinar, care poate duce la recunoașterea vinurilor românești în Italia este ediția VINO AD EST, ce se va desfășura în luna mai într-o locație splendidă din Roma, cu focus pe România și Moldova.

De ce ar trebui să aleagă cineva meseria de somelier?

În primul rând, în România trebuie schimbată ideea de somelier care acum e privit drept un simplu cunoscător al regulilor de bază la cea a unui profesionist al vinului. Somelierul este acea persoană care judecă un vin. Nu este un oenolog și nici un producător de vin. Un somelier e somelier prin profesie, nu ajunge să-ți pui în piept un ecuson pentru a te numi somelier, ci să urmezi o școală, să faci cursuri și să obții diplome, care uneori durează ani întregi înainte de a dobândi adevăratul titlu de somelier. Acum câțiva ani, cineva îmi spunea: „Cursul de somelier îți schimbă viața… în bine”

Ce calități trebuie să ai ca să fii un somelier de top?

În ziua de azi, despre vin nu se povestește cu termeni tehnologici, gen lemn, oțel sau cu termeni asociți simplu cu căpșunile, cireșele etc. Despre vin se povestește cu poezie, se spune povestea teritoriului în care se produce, cu povești despre cine îl produce etc și cu cât aceste cunoștințe sunt mai bogate, cu atât un somelier devine unul de top.

Câți somelieri există în România și în ce fel sunt organizați?

Foarte puțini și sunt prea multe organizații, care fac cursuri foarte scurte și care nu se ridică la înălțimea culturii vinului din România. Problemele sunt de ordin legislativ, deoarece Guvernul pune în aceeași oală somelierii cu ospătarii iar un curs de doar 15 zile permite obținerea titlului de somelier. E nevoie de o legislație care să permită somelierilor să devină profesioniști.