Trabucurile cubaneze – istorie și esență

Trabucurile cubaneze! Cel mai popularizat produs de export al patriei lui Fidel, făcut celebru de însuși fostul el lider maximo, care nu scăpa nicio ocazie să se afișeze, în special în tinerețe, pufăind un trabuc. Spune „Cuba” și primul gând te duce la trabucuri.

Dar de ce au ajuns trabucurile cubaneze atât de celebre și de ce ele sunt pe buzele tuturor iubitorilor de trabucuri, la propriu și la figurat? Fidel Castro a devenit liderul Cubei în anul 1959. În 1961, președintele american Kennedy a încercat să-l îndepărteze de la putere, invadând fără succes Golful Porcilor cu exilați cubanezi. Fâsul operațiunii a fost urmat de un decret semnat de Președintele american, care punea embargou produselor cubaneze, inclusiv trabucurilor.

În mod ironic însă, Kennedy era un fan al mărcii Petit Coronas, un trabuc de dimensiuni mici ce ținea de brandul cubanez H.Upmann, căruia nu i-a găsit  alternativă în statele vecine. Așa că Președintele l-a rugat pe secretarul de stat Pierre Salinger (el însuși un iubitor de trabucuri) să dea un tur prin magazinele de tutun din Washington și să vadă câte trabucuri de acel fel se mai puteau găsi.

A doua zi, Salinger i-a adus lui Kennedy 1200 de Upmanns-uri – aproape 50 de cutii. „Fantastic!”, a exclamat Kennedy, după care a scos o foaie de hârtie și a semnat embargoul.

De ce trabucurile cubaneze sunt excelente

Răspunsul stă într-un lucru cert: proveniența.Iar „proveniența” include, ca și la vinuri, un complex de factori oferit de regiunea în care se produc: climatul (temperatura, regimul pluvial), solul (bogat sau sărac, resursele de apă, compoziția), terenul (topografia, altitudinea, înclinația) și flora locală.

Dacă vei cultiva semințe de tutun cubanez într-un loc diferit nu vei produce aceleași arome și aceeași savoare precum o au trabucurile rulate din frunze de tutun crescute din solul Cubei. În 1960, când Castro a naționalizat toate fabricile de trabucuri din țară, foștii proprietari au fugit în alte țări din America Centrală, precum Republica Dominicană, Honduras și Nicaragua, începând din nou producția de trabucuri, cu aceeași expertiză, cu aceleași semințe. Dar trabucurile produse în aceste țări nu mai aveau același gust.

La ce să te aștepți de la un trabuc cubanez

Primul lucru pe care-l observi, ca regulă generală, este că trabucurile cubaneze sunt mai tari  decât cele produse în alte țări. Asta nu înseamnă că sunt neapărat mai bune (deși multe chiar sunt) ci că impactul pe care-l va produce nicotina din fum în momentul în care ajunge în gură, e mai puternic. Comparând cu vinurile, trabucurile cubaneze au un tanin mai tare, mai intens.

trabucuriDar nu toate frunzele de tutun din Cuba sunt la fel. Cele destinate rulării trabucurilor provin din varietatea Corojo, care cresc și se dezvoltă sub un tifon, pentru a preveni formarea de pete: după o ploaie, picăturile rămân pe frunză, soarele le usucă, folosindu-le ca pe niște lentile de cristal iar frunza rămâne pătată. De aceea, fermierii le îmbracă în tifon.

Tutunul destinat umplerii trabucurilor (frunzele centrale, care dau aroma trabucului) și liantul (frunza care ține laolaltă frunzele și umplutura) provin din varietatea Criollo și din alte hibriduri dezvoltate în Cuba, foarte rezistente la mucegai și la alte boli.

De asemenea, poziția frunzei pe planta de tutun determină modul în care va fi folosită și tăria ei: frunzele de jos sunt Volado, folosite pentru că ard mai bine. Partea de mijloc e formată din frunze Seco – bune pentru aromă iar cea de sus din Ligero și Medio Tempo, ambele dând corpul și gustul trabucului.

Pentru a înțelege cum e făcut un trabuc trebuie să știm că cenușa lui trebuie să se formeze în mod egal pe toate părțile sau, cel mai rău, sub formă de con. Dacă la capătul trabucului apare un crater, este pentru că rulajul nu s-a făcut bine iar cel care a rulat acel trabuc a plasat frunzele care ard rapid (volado) în partea de mijloc a umpluturii – de unde a rezultat formatul greșit al cenușii.

Forma este un alt factor ce trebuie luat în considerare. Trabucurile mai subțiri, precum panatela sau Lonsdale, ard de regulă mai repede decât cele groase iar gustul lor e mai amar. Pufăie mai ușor dacă ai un Cohiba Lancero sau un Rafael Gonzales Lansdale. Pe de altă parte, trabucurile groase, precum Partagas D4 își eliberează aromele mai devreme, salutându-te cu senzualitatea lor încă de la primele pufuri.

O altă diferență între trabucurile cubaneze și cele din alte țări este că dacă ultimele te tratează cu un gust mai moale către capăt, cele cubaneze devin mai tari pe măsură ce le pufăi.

Citește mai mult lucruri despre trabucuri, inclusiv cum să pufăi unul.

Ultimele postari ale lui Academia Barbatilor (vezi toate)