5 cazuri în care smartphone-ul și internetul au salvat vieți

Academia Barbatilor

Întreaga Românie a fost șocată de nefericitul caz de la Caracal, în care Alexandra Măceșanu a fost ucisă de o bestie umană, după ce reușise să sune de 112 dar nu a fost localizată la timp, ezitările în lanț ale autorităților ducând la un final oribil.

În momentul în care a sunat la 112, Alexandra nu a folosit un smartphone, ci telefonul obișnuit al răpitorului ei. Au existat cazuri în istoria recentă, în care vieți de persoane au fost salvate grație unui smartphone, a unui website, a unei conexiuni la internet sau a unei rețele sociale. Cazuri care ne fac să nu mai blamăm atât de mult influența nefastă a tehnologiei asupra lumii moderne.

S.O.S. din pădure

smatphone-ul salveaza vieti
Foto: Pixabay

În 2010, în timp ce participa la o competiție de mini-triatlon în pădurile din Connecticut, Leigh Fazzina, în vârstă de 36 de ani, a ajuns, fără să vrea, într-o situație dificilă. Se afla pe bicicletă și trebuia să coboare un deal când Leigh i-a pierdut din vedere pe ceilalți concurenți și, grăbindu-se, roata din față i-a intrat într-un ciot. Femeia a căzut și n-a mai fost în stare să meargă, rămânând astfel blocată într-o zonă din pădure nu foarte prietenoasă unde, din nefericire, nu exista nici semnal pentru telefonul mobil. Disperată, Fazzina a făcut o postare pe Twitter în care explica situația și ruga să vină cineva după ea în zona Winding Trails, pentru că e blocată în pădure.

Printr-o minune, postarea a ajuns live, probabil prinzând o undă de semnal, iar răspunsul a fost copleșitor. În doar câteva minute de la strigătul disperat de ajutor, Leigh a auzit o ambulanță, care și-a făcut imediat apariția, salvând-o. Fără inspirația de a posta pe Twitter, probabil că Fazzina ar fi petrecut ore sau chiar zile în pădure, așteptând să fie căutată de către cei care, într-un final, și-ar fi dat seama că lipsește.

Internetul și familia biologică

smatphone-ul salveaza vieti
Emoționanta reîntâlnire. Foto: BBC News

În anul 1990, un băiețel din satul Yaojia (China) a fost răpit și dus la sute de kilometri depărtare de casă. Numele băiatului era Huang Jan și el provenea dintr-o familie modestă, dar în cadrul căreia avusese o copilărie fericită. Care s-a terminat brusc atunci când copilul a văzut un bărbat și o femeie care-l așteptau la ieșirea de la grădiniță. Presupunând că cei doi erau prieteni de-ai părinților săi, Huang Jan a acceptat să se urce în mașina lor. Cu care a parcurs apoi circa 1500 km, următorul lucru de care și-a amintit fiind că a început o viață cu o familie complet nouă. I s-a dat numele Luo Gang și avea chiar și o soră. Astfel, micuțul Huang Jan a devenit unul dintre miile de cazuri de trafic de copii din China

În fiecare zi, însă, Huang Jan își amintea de viața lui împreună cu familia biologică. „Eram ca un computer”, și-a amintit el mai târziu. „Încercam să-mi păstrez vii amintirile și detaliile geografice legate de locul în care am crescut”.

După doi ani, răpitorii lui Huang au decedat, iar el a fost preluat de un alt cuplu – „bunica” și „bunicul”. Familia biologică a declanșat o operațiune de căutare a fiului pierdut dar, pe măsura trecerii anilor, speranțele de găsire a lui Huang au pălit, așa că au adoptat o fiică. Huang a terminat școala și a devenit pompier, dar avea în permanență în minte ideea de a se reîntoarce la familia lui. La vârsta de 27 de ani s-a înscris pe un forum online, intitulat „Puiule, vino acasă!”, unde părinții care sufereau de pe urma răpirii copiilor lor își expuneau cazurile. Huang a postat tot ceea ce-și amintea despre copilăria lui, inclusiv detalii de genul „Am mâncat o dată porc la ceaun, cu un pic de cușcuș și un strat de sorg. Casa mea era construită din cărămizi. Drumul care trecea prin fața ei era făcut din smoală și pe el circulau multe camioane”. A postat inclusiv o hartă a satului său, făcută din memorie.

Userii activi ai forumului au început să facă presupuneri bazate pe detaliile lui. Sorgul (o plantă furajeră, cu frunze lungi) se consuma mult la începutul anilor 90, în special în zona în care era satul natal al lui Huang. În cele din urmă, userii forumului l-au ajutat pe acesta să-și găsească satul, iar în 2013 a avut loc o reîntâlnire emoționantă între Huang și mama lui. Huang nu i-a blamat niciodată pe „bunicul” și „bunica”, menținând o relație bună atât cu ei cât și cu familia biologică.

Salvată de o fotografie pe Facebook

smatphone-ul salveaza vieti
Sandy după accident și fotografia care i-a salvat viața. Foto: Sandy Allcock

În timpul unei vizite în Creta, în anul 2014, Sandi Allcock, în vârstă de 55 de ani, a avut parte de o teribilă întâlnire cu moartea. Se plimba, nu a fost atentă și a călcat pe marginea unei stânci. Căderea în gol de 300 de metri ar fi dus la o moarte sigură dacă pe parcurs nu ar fi întâlnit un măslin care a oprit-o. Numai că impactul a dus la dureri imense, iar brațele ei au fost imobilizate între două crengi, limitându-i posibilitatea de mișcare. Simțea cum copacul se mișcă sub greutatea ei și știa că nu mai are mult timp până când urma să se prăbușească. Norocul a fost că a putut să-și scoată iPhone-ul din buzunar și să sune la urgență, strigând după ajutor.

Și totuși, zona nu era una foarte recognoscibilă, așa că ajutoarele nu aveau cum să vină imediat. După 90 de minute de stat în copac, Sandi a început să se panicheze și să se deshidrateze. Din fericire, a avut ideea de a posta o fotografie pe Facebook, în speranța că cineva va recunoaște locul. Echipa de intervenție a pus-o contact cu un recepționist grec, vorbitor de limbă engleză, care a re-postat fotografia ei.

În doar câteva minute de la postare, un scuba-diver care fusese recent în acea zonă a recunoscut imaginea și a ajutat la localizarea turistei. După două ore intense petrecute în măslin, Sandi a fost salvată și dusă la spital. Avea 20 de fracturi, inclusiv la coloana vertebrală, iar medicii i-au spus că are noroc pentru faptul că e în viață. S-a întors acasă după 3 săptămâni și i-a luat aproape un an până la recuperarea totală. „Dacă n-aș fi avut telefonul cu mine în acea zi, nu am niciun dubiu că nu aș mai fi fost în viață”, a spus Sandi. „Multă lume critică turiștii care postează fotografii din vacanțe pe Facebook, dar iată că mie o astfel de fotografie mi-a salvat viața”.

Aplicația salvatoare

smatphone-ul salveaza vieti
Foto: Wired

În ianuarie 2010, Haiti a fost lovit de un cutremur devastator. Dan Woolley, un muncitor în construcții, se afla în hotelul Montana, din capitala Port-au-Prince, în momentul în care acesta a început să se prăbușească. Woolley s-a trezit imediat prins sub dărâmături. Capul și piciorul îi sângerau, dar și-a păstrat calmul și a găsit rapid o soluție. „Aveam o aplicație pe telefon, care îngloba informații despre cum să tratezi rănile. Așa că am localizat problemele, căutând semnele unei eventuale fracturi”. Aplicația, numită Pocket Aid & CPR și realizată de Jive Media, se baza pe informații din surse credibile, precum Asociația Americană de Cardiologie, fapt ce i-a dat lui Woolley încrederea că avea parte de instrucțiuni autorizate.

Pe care le-a urmat, de altfel, cu strictețe. Și-a făcut un bandaj din cămașă, imobilizându-și piciorul, apoi l-a strâns cu cureaua, pentru a-l fixa. După care și-a dat seama că e posibil ca respectivul cutremur să-l fi adus în stare de șoc, iar aplicația îl sfătuia să nu cumva să adoarmă în cazul în care se află într-o asemenea stare. Așa că și-a setat alarma telefonului din 20 în 20 de minute, pentru a rămâne treaz. După mai bine de 60 de ore de lipsă de somn și dureri, o echipă de intervenție l-a reperat pe Woolley, salvându-l de sub dărâmături. Reflectând la incident, Woolley a spus că telefonul „a jucat rolul unui briceag elvețian capabil să-mi trateze rănile, să mă țină treaz și, totodată, în viață”.

Instagramul ucide cancerul

Foto: Instagram/Sarah Frei

Ceea ce la început părea să fie o fotografie inocentă postată pe Instagram s-a dovedit a fi un act care a salvat o viață. Fotografia cu pricina a fost făcută de Sarah Frei, în imagine fiind bunicul ei, John Rzeppa, care râde cu gura la urechi ținându-i în brațe pe cei doi nepoți nou-născuți. Jennifer Mancuso, prietena din liceu a lui Frei, care o urmărea pe aceasta pe Instagram, și-a dat seama că bătrânul are o problemă serioasă. Mancuso, de profesie medic dermatolog, a remarcat pata pe care mister Rzeppa o avea pe frunte, pe care a descris-o ca fiind „un melanom evident”. Mancuso a privit apoi și la alte fotografii mai vechi și a remarcat că pata crescuse de la o perioadă la alta.

Melanomul e un tip de cancer de piele care apare atunci când melanocitele (celulele care produc pigmentul pielii) suferă o mutație și devin canceroase. Este cel mai periculos tip de cancer de piele, iar atenționarea venită de la prietena ei a înfricoșat-o pe Frei, deoarece bunicul ei îi spusese că acea pată a apărut ca urmare a înaintării în vârstă. Sarah l-a dus pe John la spital, unde acesta a fost diagnosticat cu melanom. Din fericire, medicii au putut să-i înlăture 100% melanomul de pe frunte, iar finalul fericit se poate spune că se datorează, în exclusivitate, unei simple postări pe Instagram.

Citește și: 7 aplicații de fitness pentru o rutină sănătoasă