5 locuri în care internetul a devenit un pericol pentru cetățeni

Academia Barbatilor

Cel mai bun și, în același timp, cel mai îngrozitor lucru legat de internet este că fiecare persoană poate să-și spună punctul de vedere fără a suporta vreo consecință. În practică, însă, lucrurile nu stau chiar așa. Îndeosebi atunci când unele guverne reacționează în mod agresiv la postările de pe rețelele de socializare sau la articolele de pe web pe care le consideră extrem de ofensatoare. Din ce în ce mai multe autorități încearcă să găsească noi și noi mijloace pentru a transforma lumea virtuală într-un mediu distopic în care fiecare cuvânt se monitorizează. Iată 5 locuri în care internetul a devenit un pericol pentru cetățeni:

Egipt – nu te joci cu Mickey Mouse!

Actele de dizidență nu au întotdeauna măreția pe care ai aștepta-o de la ele. Uneori, pur și simplu acestea presupun desenarea unor mustăți stupide pe portretul unui tiran. Sau o pereche de urechi aparținând lui Mickey Mouse.

internetul un pericol pentru cetateni

Amr Nohan, un student egiptean la facultatea de Drept și, totodată, o voce critică la adresa guvernului țării sale, a avut proasta inspirație să deseneze două simpatice urechi de Mickey Mouse pe capul președintelui Abdel Fattah al-Sisi, cunoscut pentru totalitarismul său. Veștile proaste au sosit ceva mai târziu pentru Nohan, care se afla la finalul serviciului militar în momentul în care a făcut glumița. Ofițerii săi superiori i-au spart contul de Facebook, i-au monitorizat conversațiile și l-au trimis în fața Curții Marțiale.

Finalul procesului s-a transpus în 3 ani de închisoare pentru bietul student. Desigur, decizia i-a enervat atât de mult pe egipteni încât l-au transformat pe Sisi Mouse într-un meme anti-prezidențial, care s-a viralizat rapid.

China – Marele Firewall e de vânzare

internetul un pericol pentru cetateni

La începutul anilor 2000, înainte de a se da startul uriașei tehnologizări, China a experimentat un soi de revoluție în privința libertății de expresie pe internet. Dar când președintele Xi Jinping a venit la putere, în anul 2012, a constatat că internetul era un loc în care scăpau la liber prea multe lucruri, denumite generic idei. Prin urmare, guvernul Chinei a făcut ce știa mai bine: a construit un zid în jurul internetului. Marele Zid de Foc.

Monitorizarea permanentă și foarte strictă a internetului a devenit o unealtă de opresiune. Una atât de mare, încât Xi crede că poate să iasă cu ea în afara granițelor propriei țări. Consecința este că acum China își „vinde” propria versiune de internet națiunilor care vor să-și pună de gardă polițiile secrete pe autostrada de mare viteză a informațiilor.

Pentru un preț mic în comparație cu cât valorează drepturile omului, poți achiziționa acum întregul pachet chinezesc , care include cyber-seminarii și chiar închirierea unei companii de telecomunicații, ce vine și-ți instalează toate elementele necesare pentru spionajul cibernetic asupra propriului tău popor. Iar rezultatele se văd: țări precum Vietnam, Uganda și alte câteva din Orientul Mijlociu au sărit în vagoanele mârșăviei digitale chinezești. Conform organizației Freedom House, e foarte posibil ca aproape 50% din populația globului să fie supusă în curând totalitarismului digital al tovarășului Xi.

Rusia – adio meme!

internetul un pericol pentru cetateni

Rusia are o lungă (și mândră) istorie în privința meme-urilor. Dar pentru cetățenii ei, zilele de creativitate liberă, de răspândire și de amuzare în legătură cu imaginile cu Putin călărind diverse animale au luat sfârșit. Și asta deoarece guvernul nu mai face diferența între meme-urile amuzante și terorismul domestic.

La începutul lui 2019, guvernul rus a aprobat o controversată lege ce îi trece în ilegalitate pe cetățenii care își exprimă în mediul online lipsa de respect față de religia ortodoxă rusă, față de guvernul rus sau față de oricare patriot rus. Iar această lege include postarea de meme-uri. Guvernul, precum bătrânul vodcar comunist, consideră că meme-urile sunt o formă de comunicare lipsită de respect. Prin urmare, primul meme criminal cu care ești prins te va costa în jur de 1500 de dolari (100 000 de ruble). Postează încă o imagine cu ministrul agriculturii și o explicație ironică, și te trezești cu 15 zile la mititica.

Această lege, pune, însă, în practică, o lungă bătălie purtată de guvernul rus. În 2018, Maria Motuznaia, o tânără în vârstă de 23 de ani, a fost arestată, considerată extremistă și aruncată în închisoare pe o perioadă de șase ani pentru că posta meme-uri cu călugărițe rusoaice. În mod similar, Daniil Markin se află sub supraveghere guvernamentală, începând cu anul 2017, pentru că a făcut un meme în care Jon Snow, pesonajul din Game of Thrones, apărea în postură de Isus. Un act de-a dreptul terorist!

India, Bangladesh, Thailanda – Facebook, acest drac împielițat

Unele țări din sudul Asiei sunt atât de sensibile la comentariile de pe Facebook, încât asociațiile de părinți de acolo își pierd orice sens. În India, Renu Srinivasan, în vârstă de 21 de ani, a fost arestat doar pentru că a dat like la un comentariu al prietenei ei, Shaheen Dhada, care postase o opinie critică la adresa guvernului. Cele două femei au primit inițial o condamnare de 6 ani, după care au fost eliberate pe cauțiune, dar speriate suficient de mult cât să promită că nu vor mai răspândi vreodată ura prin intermediul emoji-urilor.

internetul un pericol pentru cetateni
Renu Srinivasan și Shaheen Dhadha

Conform unei legi emise în 2018 în Bangladesh, poliția poate urmări, aresta și chiar molesta orice persoană care critică Liga Awami. Acest lucru se extinde la rețelele de social media, acolo unde Monirul Islam, un muncitor pe o plantație de cauciuc, a fost arestat și închis timp de trei luni pentru că a dat like și share unei postări dușmănoase de pe Facebook.

Brațul lung anti-activitate pe Facebook nu e însă nicăieri mai lung ca-n Thailanda, acolo unde orice blasfemie împotriva monarhiei e pedepsită exemplar. Un bărbat, cunoscut sub numele de Wichai, a distribuit pe Facebook câteva fotografii irelevante cu familia roială, după care junta militară, aflată la putere în Thailanda, i-a oferit, cu dărnicie, 70 de ani de închisoare – câte 7 pentru fiecare sentiment rănit cauzat regelui. Și pentru a demonstra că însăși monarhia thailandeză are suflet, pedeapsa i-a fost redusă ulterior, după ce Wichai și-a mărturisit imensa vină, la „doar” 35 de ani.

Filipine – armata trolilor își face datoria

internetul un pericol pentru cetateni

Rodrigo Duterte, insolitul președinte filipinez, este un fel de ghiulea scăpată de sub control. Duterte e binecunoscut pentru discursurile sale în care amenință diverse țări, face glume legate de violuri și declară un război sângeros narcomanilor cu fața unuia care tocmai ce-a prizat 20 de grame de cocaină. Aceste lucruri i-au adus în ultimii ani o imagine foarte proastă în presa de pretutindeni. Numai că Duterte e hotărât să schimbe această situație prin intermediul… știrilor false.

Conform Freedom House, din ce în ce mai multe guverne plătesc troli digitali care să le manipuleze rețelele de social media în favoarea lor (vezi cazul Cambridge Analytica). Acest lucru nu se întâmplă în nicio altă parte mai abitir ca-n Filipine. În campania pentru președinție din anul 2016, Duterte a plătit 10 milioane de pesos (circa 200.000 de dolari) pentru a recruta locuitori dispuși să-i susțină online politicile violente și să-i detracteze pe contracandidații săi. În momentul în care presa l-a pus față în față cu acest scandal, Duterte a recunoscut cu mândrie, precizând că dacă ar fi avut un buget mai mare pentru așa ceva, l-ar fi alocat imediat.

Trolingul pare a fi foarte bine plătit în Filipine, acolo unde câțiva foști muncitori susțin că au câștigat circa 3000 de pesos zilnic (mai mult de 10 ori valoarea salariului minim pe economie). Aici trăiește celebra Mocha Uson, o pseudo-vedetă care a avut un blog pe care răspândea minciuni pro-Duterte, motiv pentru care a fost poreclită „regina fake news-urilor”. De când a pornit blogul, Uson a primit numeroase „atenții” guvernamentale, între care aceea de a fi numită șefa rețelelor sociale prezidențiale.

Citește și: Sistemele de recunoaștere facială: avantaje și pericole