7 filme pe care nu le înțelegi după prima vizionare

Academia Barbatilor

Probabil ți s-a întâmplat să vezi un film care să ți se pară genial, dar la finalul căruia să ai un moment în care să gândești ceva de genul „Ăăă… ce-a vrut, de fapt, să transmită regizorul?”. Povești confuze sau scene aparent absurde – iată elementele componente ale acestor filme care, adesea, au nevoie de o a doua vizionare pentru a fi înțelese cu adevărat.

Fight Club (1999)

O poveste care amestecă realitatea cu fantezia, al cărui înțeles e greu de aflat de la bun început. Brad Pitt și Edward Norton interpretează două personalități ale aceluiași personaj într-un club de bătăi în care bărbații vin pentru a-și defula frustrările prin intermediul violenței.

Filmul începe deja în mijlocul unui haos, iar la final aflăm că, de fapt, personajul lui Brad Pitt nu există în realitate, deși unele teorii susțin contrariul. Sunt multe teorii care încearcă să explice ce se întâmplă în mintea naratorului, dar cea mai clară speculație este legată de proiecția dorințelor înăbușite.

Shutter Island (2010)

La acest film te uiți până la final având în minte un lucru, pentru a descoperi că, de fapt, e vorba despre ceva complet diferit. În Shutter Island, Leonardo DiCaprio interpretează rolul unui polițist american care investighează un caz într-un spital de psihiatrie, acolo de unde a dispărut un criminal. El, de fapt, este unul dintre pacienții care se află sub tratament psihiatric, dar în mintea lui crede că e un detectiv.

Nimeni nu e pregătit pentru acest scenariu, iar detaliile care anunță adevărata situație a personajului nu sunt băgate în seamă pe parcursul vizionării. Cu alte cuvinte, abia la a doua vizionare a filmului îți dai seama de ceea ce se întâmplă cu adevărat. Unul dintre exemple este prezența focului: de fiecare dată când protagonistul se apropie de flăcări, el suferă de halucinații – fapt ce trimite la modul în care soția i-a ucis copiii.

Inception (2010)

Vârtejul din scena finală a filmului lasă multe semne de întrebare în mintea privitorului. Pelicula îl are ca protagonist pe Leonardo DiCaprio și amestecă lumea reală cu cea fantastică, într-o poveste cu un hoț specializat în extragerea informațiilor din subconștientul celorlalți.

La final e dificil de înțeles dacă totul a fost un vis sau totul a fost real. După ani de dezbateri, actorul Michael Caine a limpezit problema, în urma unei conversații avute cu Christofer Nolan, regizorul și scenaristul filmului. „Când am primit scenariul, am fost ușor confuz și i-am spus că nu pricep unde e visul. Când e vis și când e realitate? Nolan mi-a răspuns – <Dacă ești în scenă, atunci ești în realitate>. Așadar acesta e secretul: dacă ești în scenă, trăiești realitatea. Dacă nu, e un vis”. Iar personajul lui Caine, din secvența finală, este cât se poate de real.

Dogville (2003)

Dogville reflectă decadența societății, dar folosește elemente atât de abstracte, încât trebuie să-ți pui la lucru imaginația pentru a-l înțelege. Pentru că, altminteri, pelicula excentricului regizor Lars Von Trier poate părea complet fără sens.

Unul dintre personajele centrale este Grace, interpretată de Nicole Kidman, ca reprezentantă a inocenței și neutralității. Odată ce ajunge în izolata comunitate din Dogville, ea este coruptă pentru a servi dorințelor membrilor acestei comunități care, conștienți de faptul că o pot influența major, devin din ce în ce mai lacomi.

Mulholland Drive (2011)

Un film de două ore și jumătate, care are nevoie de răbdare și imaginație pentru a fi înțeles. Scenariul urmărește două femei, interpretate de Naomi Watts și Laura Harring, cărora li se intersectează destinele pe o cărare ce amestecă realitatea și coșmarul.

Misterul, în acest caz, se învârte în jurul întrebării legate de oamenii care sunt reali (sau nu) în cadrul existenței noastre și, mai ales, ce roluri joacă aceștia. Ideea e să fii atent la o cutie albastră care apare în cadrul poveștii: aceasta simbolizează conștiința protagonistei Diane, care atunci când intră în ea, se întoarce în lumea reală.

Donnie Darko (2001)

Dacă cineva îți spune că vei înțelege acest film deîndată ce-l vezi, fii suspicios. Nu e de mirare că Donnie Darko are o mulțime de fani, care stârnesc o groază de teorii în legătură cu el. Există câteva interpretări ale poveștii în care protagonist principal este Jake Gyllenhaal, și care includ găuri negre, călătorii în timp și psihoze.

Plasat la finalul anilor 80, filmul urmărește povestea lui Donnie care, după ce primește vizita lui Frank Bunny, face o predicție asupra sfârșitului lumii și se îmbarcă într-o călătorie complet confuză: mai întâi e greu de înțeles care e prezentul și care e viitorul și ce rol joacă halucinațiile protagonistului. Mulți dintre cei care au văzut filmul consideră că finalul pur și simplu nu are sens.

Dar cele mai cunoscute teorii spun că Donnie Darko explorează o latură interdimensională: în loc să ne gândim la călătoriile în timp, e vorba, de fapt, despre o poveste spusă într-o dimensiune diferită a universului. Într-una dintre aceste opinii, Donnie e salvat, în vreme ce alta consideră că el este o victimă a elicei de avion care-i cade pe casă.

Black Swan (2010)

Fimul care i-a adus lui Natalie Portman un premiu Oscar produce un amestec de suferință și confuzie celor care-l vizionează. Asta până în momentul în care realizezi care-i treaba cu personajul Lily, interpretat de Mila Kunis.

Se dovedește, așadar, că dansatoarea s-a simțit atât de apăsată de munca depusă, încât și-a creat o latură întunecată a propriei personalități, încorporată în această Lily – lebăda neagră. Finalul aduce un plus de confuzie. Nina (Portman) crede că a ucis-o pe Lily, dar în realitate ea s-a sacrificat pe sine, în numele prestigiului și perfecțiunii.

Citește și: 7 filme super-tari, pe care să le vezi până la sfârșitul anului