7 lucruri mai puțin cunoscute despre Catedrala Notre Dame, din Paris

Academia Barbatilor

Catedrala Notre Dame din Paris a ars într-un incendiu devastator, îndoliind întreaga lume catolică (și nu numai). Construită între secolele 12 și 14, Notre Dame este un simbol al Franței, o clădire gotică ce reflectă proeminentul rol al Parisului ca centru economic și spiritual al secolului 12, ca centru al Revoluției franceze și ca „buric” turistic de importanță covârșitoare. Iată câteva lucruri mai puțin cunoscute despre catedrala Notre Dame:

notre dame

Foto: Chicago Tribune

28 dintre regii catedralei și-au pierdut capetele în timpul Revoluției Franceze

În 1793, în plină Revoluție Franceză, 28 dintre statuile cu regii biblici care se aflau în catedrală au fost puse la pământ cu frânghii și decapitate de către o gloată de revoluționari (regele Louis al XVI-lea fusese ghilotinat mai devreme în acel an, monarhia trecând printr-o perioadă critică).

Statuile mutilate au fost apoi tasate iar Ministrul de Interne a dat ordin ca resturile să fie folosite ca materiale de construcție. În 1977 capetele a 21 dintre regi au fost descoperite în timpul unor lucrări ce au avut loc la baza Băncii Franceze de Comerț Exterior și au fost duse la Musée de Cluny.

Sub catedrală se află un oraș păgân

Île-de-la-Cité, pe care se află construită catedrala, „stă” peste un fost oraș galo-roman, cunoscut sub numele de Lutetia. Iar catedrala pare să se fi ridicat chiar pe rămășițele unui templu păgân. În jurul anului 1710 au fost descoperite piese ale unui altar dedicat zeului Jupiter și altor zeități romane. În anii 60 și 70 au fost găsite și alte relicve antice, care acum se păstrează într-o criptă arheologică aflată în spatele piațetei din fața catedralei.

În acoperiș era o „pădure”

notre dame

Foto: Pixabay

Catedrala adăpostea una dintre cele mai vechi cadre de lemn din Paris, construită dintr-o pădure de 21 de hectare, defrișată în secolul 12. Fiecare bârnă era, de fapt, un copac în sine. Din acest motiv, lucrarea de lemn a acoperișului era supranumită „Pădurea”. Și tot din acest motiv, acoperișul a ars ca o vâlvătaie, prăbușindu-se rapid.

Turnurile nu sunt gemene

notre dame

Foto: Pixabay

La prima vedere, cele două turnuri ale Notre Dame-ului, care au scăpat de flăcările mistuitoare, par identice. La a doua se observă că turnul nordic este, de fapt, un pic mai mare decât „fratele” lui. Cum multe elemente arhitectonice au fost construite în timp, în diverse perioade, catedrala e mai degrabă un colaj de trenduri arhitectonice decât îngemănarea viziunii unei singure persoane.

Clopotele catedralei au fost topite pentru artilerie

Statuile regilor nu au fost singurele pagube aduse catedralei în timpul Revoluției Franceze. Notre Dame, precum alte biserici din Franța, a fost transformată la sfârșitul secolului 18 dintr-un spațiu creștin într-unul dedicat noului Cult al Rațiunii. Prin urmare, toate cele 20 de clopote – cu excepția celui uriaș, denumit Emmanuel – au fost scoase și duse la topit pentru a face din ele ghiulele de tun.

În secolul 19 clopotele au reapărut la Notre Dame, însă acestea nu aveau finețea celor de odinioară și scoteau un sunet disonant. Abia în 2013 o nouă serie de clopote au făcut ca sunetul lor să fie similar cu cel de din secolul 17. Emmanuel, aflat pe poziții de secole, era folosit pentru ocaziile speciale.

Napoleon și Victor Hugo au salvat catedrala

Când Napoleon Bonaparte a decis ca festivitățile de încoronare a lui ca împărat (1804) să aibă loc în Notre Dame, catedrala se afla într-o stare jalnică. Secolele în care orașul a fost distrus în permanență, la care s-au adăugat vandalismele din perioada Revoluției Franceze, își puseseră amprenta asupra superbului monument care de câțiva ani era folosit doar ca depozit. Încoronarea lui Napoleon a readus, însă, o parte din strălucirea de altădată a catedralei.

Și totuși, încoronarea nu a adus cu sine reparațiile capitale asupra structurii catedralei. Scriitorul Victor Hugo a folosit imaginea acesteia personificând însăși Franța în romanul Notre Dame de Paris (1831), deseori tradus drept Cocoșatul de la Notre Dame. Cum cartea lui Hugo a avut un succes enorm, catedrala a devenit unul dintre simbolurile Franței, intrând într-o perioadă de restaurări masive, prin grija a doi arhitecți locali.

Cocoșul din vârful turlei – un paratrăznet spiritual

notre dame

Foto: Pixabay

Dacă privești o fotografie a catedralei dinainte de incendiu, vei remarca un cocoș în vârful turlei care, din nefericire, s-a prăbușit. Acest cocoș nu era o pasăre decorativă. În 1935, trei relicve micuțe – o bucată din Coroana cu Spini și alte părți din Sfântul Denis și Sfânta Genoveva (patronii spirituali ai orașului) au fost puse în interiorul corpului de metal al cocoșului, ideea fiind de a se realiza un fel de paratrăznet spiritual care să-i protejeze pe parizieni. Nu știm încă ce s-a întâmplat cu cocoșul.

Orga – cea mai mare din Franța

Orga din interiorul catedralei avea 8000 de conducte (unele datau din secolul 18) și 5 claviaturi, elemente care o făceau cea mai mare orgă din Franța (în ciuda ideii susținute de unii că aceasta ar fi, de fapt, cea din Saint-Eustache). În timpul Revoluție Franceze, bucăți din lemn au fost distruse, laolaltă cu simbolul heraldic al florii de liliac, care, însă, a fost restaurat în anul 2013, pentru a marca aniversarea de 850 de ani de la construirea catedralei.

Citește și despre 7 muzee de neratat din Europa