7 momente fabuloase din istoria berii

Academia Barbatilor

Berea se bea încă de acum 10-12.000 de ani, deci, în mod evident, oamenii se îmbată de secole. Dar istoria berii e plină cu momente memorabile, despre care e bine să ne amintim din când în când, măcar pentru a ne distra. De altfel, sunt multe de spus despre bere. Știai că poți trăi doar cu apă și bere? Cine a avut o tinerețe sălbatică poate confirma acest fapt. În speranța că, totuși, nu ești tu acela, iată mai jos 7 momente fabuloase din istoria berii:

Inventarea berii

istoria berii

Când mai glumim cu prietenii, ne referim la diverse băuturi din ziua de azi drept „nectarul zeilor”. Dar, în anticul Sumer, în care trăiau vechii locuitori ai Mesopotamiei, se spunea despre bere că este băutura dăruită de zei, și asta datorită faptului că îi aducea în stare de ebrietate, că avea valori nutritive, un conținut ridicat de calorii și o rețetă relativ simplă.

Deși e imposibil să stabilim o dată anume la care a fost inventată berea, în mod cert se poate spune că băutura exista undeva între 3500 și 3100 î. Hr., în localitatea Godin Tepe (care acum se află pe teritoriul Iranului). Acesta e considerat intervalul în care se poate vorbi despre producerea berii în Occident, dacă ne raportăm la faptul că, se pare, în China se bea bere încă din anii 7000 î. Hr.

Sumerienii și alte culturi se bucurau de bere la fel de mult precum o facem în ziua de azi. De fapt, fără bere, culturile din perioadele timpurii nu ar fi putut să progreseze sau cel puțin nu ar fi făcut-o atât de rapid. Și asta pentru că berea oferea un motiv foarte bun ca o persoană să parcurgă 300 de km pe jos, până în alt oraș, pentru a face comerț. În același timp, berea era o sursă de nutrienți și un aliment care putea fi luat peste tot. Cerealele sunt mai ușor de crescut și mai „portabile” decât fructele, legumele sau șeptelul.

Există unele dovezi care relevă faptul că apariția berii a precedat-o pe cea a pâinii și chiar e foarte posibil ca berea să fi apărut ca urmare a experimentelor prin care se încerca producerea pâinii. Se crede că oameni din așezări precum Godin Tepe beau bere încă din anii 10.000 î.Hr., ceea ce ar conduce la ideea că berea are o vechime de circa 12.000 de ani.

Berea și epopeea lui Ghilgameș

Epopeea lui Ghilgameș, una dintre primele povești cunoscute ale omenirii, detaliază o scenă despre un erou pe nume Enkidu, care a devenit civilizat după ce a învățat cum să bea bere. Aceasta se petrecea într-o așezare religioase, și asta pentru că religia și berea au mers mână-n mână încă de la inventarea băuturii.

Sumerienii au perfectat, încet dar sigur, procesul de producere a berii, lucru ce a avut ca rezultat câteva rețete. Așa s-au născut primele „baruri” și primele magazine de băuturi. Într-un document redactat în scriere cuneiformă, ni se prezintă ceea ce era descrisă în acele vremuri drept „cea mai bună bere”. Un fel de bon trimis unui funcționar ca urmare a cumpărării unei beri de la un berar pe nume Alulu, care se pare că producea cea mai bună bere din orașul Ur, în timpul domniei Regelui Shulgi. Acesta e singurul document rămas în urma orașului Ur.

Berea în Grecia Antică

Depravarea, războiul, haosul, promiscuitatea sexuală și bețiile violente – toate aceste elemente defineau Grecia Antică și o națiune căreia Occidentul are multe lucruri pentru care să-i mulțumească. În acea vreme se făcea comerț în special cu măsline și ulei de măsline, o delicatesă în zona mediteraneeană. Strugurii, vinul, băile publice și orgiile cu beții, dedicate zeilor, reprezentau un lucru comun în cultura grecilor antici.

Dar dovezile recente arată că berea juca, la rândul ei, un rol major în civilizația greacă din Antichitate. În orașele antice Archondiko și Agrissa, arheologii au găsit dovezile existenței cerealelor, din jurul anului 2100 î.Hr. (adică din Epoca Bronzului), ceea ce înseamnă că locuitorii acestora, ambele distruse de incendii la un moment dat, erau mari băutori de bere.

Căni medievale pentru berea călugărilor în Evul Mediu

istoria berii

De la un călugăr anonim din Evul Mediu a rămas o vorbă: „Cel care bea bere, doarme bine. Cel care doarme bine, nu poate păcătui. Cel care nu păcătuiește, merge în Rai. Amin!”. Berea a apărut în societatea medievală direct din Roma antică și a continuat vreme de secole să fie o găselniță religioasă. Mulți călugări își doreau o viață simplă, de fermieri, plină de venerație și de auto-negare a dorințelor.  Un singur lucru nu era negociabil: berea.

Băutura era pentru călugării medievali un mod de reîntoarcere la o viață ceva mai lipsită de păcate. Deși hameiul nu fusese încă introdus în bere, lichidul avea un grad semnificativ mai ridicat de alcool. Călugării puneau absolut orice în bere, pentru a o face mai aromată, de la scorțișoară la extract de carne de pui.

Berea a salvat omenirea

În Evul Mediu, berea a salvat civilizația umană. Băutura era cel mai ușor mod prin care oamenii aveau un aport caloric și hidrata organismul într-o perioadă în care apa și alte surse de nutriție erau greu de găsit. Contrar credinței populare, apa e unica băutură alcoolică de pe urma căreia rămâi hidratat – și asta pentru că are în componență 95% apă.

Romanii construiseră apeductele și inventaseră sisteme de filtrare a apei, incredibil de avansate pentru acele vremuri. După căderea Imperiului Roman și invaziile triburilor germanice, care au lăsat prăpăd în urmă, inclusiv cunoașterea dobândită de romani s-a dus pe apa Sâmbetei și sistemele de filtrare a apei au fost date uitării. Așa că, în Evul Mediu, când nimeni nu filtra apa și ciuma făcea ravagii, berea a fost salvatoarea omenirii. Calitățile antiseptice ale băuturii ofereau siguranță pentru organismele celor care aveau nevoie de lichide. Și dacă ne gândim că primul sistem de filtrare a apei după romani a fost încercat de către Sir Francis Bacon abia în 1627…

Berea, pionerul distilării

Renașterea a dus mai departe producția de alcool, un imbold puternic fiind oferit de producțiile de gin și alcool din cereale, inventate de suedezi și olandezi. Ambele popoare au jucat un rol major în procesul de distilare a alcoolului făcut din… bere.

În anul 1469 au apărut primele ginuri. Apoi, în 1494, s-a produs pentru întâia oară whiskey, în Scoția. În ziua de azi nu se mai distilează alcool din bere. Dar din punct de vedere istoric, spirtoasele au avut ca punct de plecare berea. Iar unii oameni încă nu au uitat această practică.

Apariția dietei cu bere

istoria berii

În mod tradițional, postul Paștelui este perioada în care unii creștini se abțin de la a avea tot felul de plăceri până în ziua de Paște. În 1634, călugării din Paulaner, care se relocaseră din sudul Italiei în Germania, au decis să schimbe lucrurile. În loc să se abțină de la a consuma băuturi alcoolice, aceștia beau doar bere, timp de 40 de zile.

Acesta nu a fost însă un motiv invocat de un grup de călugări pentru a sta beți nonstop în perioada de post. Spre deosebire de alți oameni care renunțau la carne în această perioadă, călugării renunțau la orice fel de mâncare pe perioada a 40 de zile. Pentru a rezista, ei au conceput o bere numită doppelbock, pe care o serveau drept „pâine lichidă” și care conținea nutrienți și carbohidrați.

Doppebock este mult mai groasă, conține mai mult malț și este mai greoaie ca berea obișnuită. Are un conținut de alcool semnificativ mai mare decât berile din ziua de azi. Iar asta presupune că acei călugări erau mai tot timpul beți în perioada de post. În acele momente ale istoriei s-a dovedit, așadar, că omenirea poate supraviețui doar cu bere.

Citește și: 25 de lucruri inedite despre bere