7 sporturi extrem de… extreme

Academia Barbatilor

Practicarea oricărui sport presupune o oarecare doză de risc. Automat, mișcarea, sub diversele ei forme, poate duce la accidente neplăcute soldate cu urmări minore sau, dimpotrivă, catastrofale. Dacă vorbim despre acestea din urmă, sporturi aparent sigure, precum fotbalul, pot deveni adevărate sporturi extreme, generând drame teribile – vezi cazul lui Mihăiță Neșu, fotbalistul rămas paralizat în urma unei ciocniri cu un coechipier la un antrenament.

Dar dincolo de sporturile clasice, pe care le vedem des la televizor, există o sumedenie de așa-zise sporturi extreme, a căror practicare implică o doză de risc mult mai mare. Cu toate acestea, dintr-o incredibilă și misterioasă atracție pentru adrenalină, există unii oameni care le practică și care, uneori, fac din ele un mod de viață. Să vedem doar 7 dintre cele mai extreme sporturi extreme, o listă în care bungee jumpingul sau mountain bikingul ar fi luate în râs. Multora le-am păstrat numele original, în engleză, fiindcă traducerile în română ar putea părea caraghioase.

Volcano boarding

Volcano boarding

Volcano boarding

Cum ți s-ar părea să te dai cu placa, la o viteză de 75 km/h, pe marginea unui vulcan activ? Acesta e considerat de mulți unul dintre cele mai extreme sporturi din lume. Și totuși, a făcut mulți prozeliți, care se îndreaptă an de an către poalele muntelui Cerro Negro, din Nicaragua, pentru a lua parte la o întrecere dementă.

Surferii, echipați cu costume speciale de protecție, genunchiere și căști, pot atinge viteze de până la 75-80 km/h în timp ce se află pe plăcile lor special construite pentru o asemenea competiție. De când a început nebunia, adică din anul 2005, acest „să ne dăm pe placă la vulcan” a atras mai mult de 10.000 de participanți.

Surf feroviar

Train surfing

Train surfing

O asociere bizară, nu-i așa? Și nu doar bizară ci de-a dreptul interzisă în mod normal. După cum îi spune numele, train surfing-ul presupune să faci surf pe un tren aflat în mișcare. Un sport practicat în special de către locuitorii temerari ai Africii de Sud, care adesea se accidentează grav sau pur și simplu mor.

Dar originile lui vin din Germania anilor 80, acolo unde purta numele de „S-bahn surfing”. Fenomenul a fost uitat apoi o perioadă, probabil din lipsă de nebuni, dar în 2005, o gașcă din Frankfurt l-a descoperit și l-a readus în actualitate. Liderul acelui grup, care se auto-intitulase The Trainrider, a făcut surf pe un InterCityExpress, cel mai rapid tren din Germania. Noroc că în România trenurile circulă mai prost.

Cliff diving

cliff diving

Competițiile de cliffdiving organizate de RedBull sunt extrem de spectaculoase (Foto: RedBull)

Cliff diving-ul nu mai pare azi foarte ieșit din tipare. Aruncatul de pe stânci poate căpăta însă accente extrem de spectaculoase, în special datorită faptului că stânci marine periculoase se află peste tot în lume. În mod cert, senzațiile trăite de un diver care se aruncă în apă de la înălțimi foarte mari, nu sunt dintre cele mai… normale.

Acest sport periculos își are originile în insula hawaiană Lana’i, în îndepărtații ani 1770, când regele Kahekili a cerut supușilor săi să-și demonstreze calitățile, curajul și loialitatea aruncându-se de pe stâncile înalte și intrând în apă cu picioarele înainte, fără să facă un splash prea mare. După atâția ani, această probă de curaj a devenit sport, unul care implică riscuri enorme.

Pentru a veni în ajutorul celor care-l practică în mod organizat, factorul de risc a fost oarecum minimizat prin limitarea înălțimii de la care sportivii trebuie să sară (23-28 m pentru bărbați, 18-23 m pentru femei), cu o cădere în gol care să dureze maxim 3 secunde, la o viteză ideală de 75-100 km/h. Cea mai cunoscută competiție de cliff diving din lume este organizată de Red Bull.

Hochei subacvatic

Hocheiul subacvatic e un sport foarte puțin cunoscut, practicat inițial de scufundători pe timpul lunilor de iarnă când apa e prea rece pentru diving. Sportul a fost inventat în Marea Britanie, în anii 50, când câțiva diveri locali căutau să se mențină în formă, în ciuda temperaturilor scăzute.

Pentru a practica acest sport e nevoie de o crosă scurtă, cască de protecție și mănuși, respirația fiind un factor important, în sensul că jucătorii trebuie să-și dozeze foarte bine cantitatea de oxigen din corp. Meciurile se desfășoară pe fundul unui bazin, folosindu-se un puc care cântărește mai mult de un kilogram. Sportul e dur și foarte dificil dar reprezintă o experiență și un antrenament incredibil de bun pentru diverii care trebuie să-și țină respirația pe perioade lungi de timp. În timp, hocheiul subacvatic a căpătat o popularitate substanțială, unele țări formând chiar și echipe naționale ce se întrec în campionate mondiale.

Airkicking

Airkicking

Catapulta umană

În acest ciudat sport extrem, o catapultă umană este lansată individual la peste 8 metri în aer într-un bazin de înot sau într-unul cu spumă. Concurenții sunt catapultați în aer urmând o traiectorie parabolică pre-calculată, utilizându-se o tehnologie ce combină aerul sub presiune cu reculul acvatic. Concurentul se așează într-un scaun special, în capătul catapultei și… zbaaaang! e aruncat apoi ca o ghiulea.

Concurentul însuși poate seta device-ul în mișcare prin apăsarea unui buton. În acel moment, circa 60 de litri de apă sunt aruncați printr-o duză direct sub scaun, aruncându-l pe bietul om într-un zbor de circa 8 metri, încheiat cu un splash de efect.

Zorbing

Zorbingul e un sport pe care probabil chiar l-ai încercat, pe vreo pantă din parcurile din București sau pe la munte. Pentru a face zorbing (activitate inventată în anul 2000) intri într-o bilă uriașă și apoi îți dai drumul la vale. Bila are două învelișuri, unul interior și altul exterior, în așa fel încât ești suficient de protejat, fiindcă tu stai între cele două învelișuri, suspendat pe o pernă de aer, la 70 cm deasupra terenului.

Ca multe alte sporturi extreme, zorbingul a luat naștere în Noua Zeelandă și sunt două moduri diferite de a-l practica: ori în interiorul bilei, așa cum am descris mai sus, ori ca hidrozorbing, care presupune ca bila să fie umplută cu apă, pe care zorberii pot aluneca în timp ce aceasta se rotește.

Slacklining

Nu faceți asta pe muntele vostru de acasă, copii! Și nici între blocurile voastre de acasă! Chiar dacă ați văzut filmul The Walk, povestea lui Philippe Petit, care a mers pe sârmă între Turnurile Gemene din New York, în anul 1974. Pentru că, într-un fel sau altul, cam despre asta e vorba și la slacklining. Întinzi bine o panglică de nylon, pe care o legi de două ancore, la diverse distanțe, eventual deasupra unui canion și apoi mergi pe ea, încercând să-ți ții echilibrul fără să cazi în hău.

Tensiunea panglicii poate fi ajustată pentru a se potrivi cât mai bine cu caracteristicile sportivului iar dinamismul acesteia permite tot felul de mișcări, care mai de care mai provocatoare de palpitații cardiace celor care privesc spectacolul. Christian Schou deține recordul mondial pentru slackline-ul desfășurat la cea mai mare înălțime, când a trecut pe deasupra fiordului norvegian Kjerag, aflat la 1000 metri, echivalentul a trei turnuri Eiffel puse unul peste altul.

Foto featured image: RedBull