Adrian Nour: „Cred că urmează să fac spectacole. M-am jucat de-a regizorul la Necuvinte și mi-a plăcut.“

academia barbatilor

Actor, dansator, cântăreț, talentat, remarcat și aplaudat în piese de teatru, musicaluri, spectacole de operetă, premiat la festivaluri importante de film și teatru, Adrian Nour a intrat în atenția publicului mai ales prin participarea la Vocea României, sezonul din 2013. Însă pasiunea sa pentru lumea artelor nu se oprește aici.

Arta nu e precum științele exacte. Arta implică talent, pasiune, dedicare absolută… Tu ai ales să te dedici mai multor forme de artă. Nu e copleșitor? Cum reușești să le aprofundezi, să le dezvolți și să le îmbini?

De fapt, le-am aprofundat pe toate împreună dintotdeauna și nu e copleșitor pentru că îmi aduc multă bucurie. Sigur că au fost perioade în care m-am aplecat mai mult asupra stepului sau a pantomimei, de exemplu, dar în permanență am încercat să nu le neglijez pe celelalte. Mi-am dat seama că toate au legătură, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu muzica. O regăsesc în orice, cumva. Aplic principiile de acolo și în celelalte limbaje pe care le folosesc pe scenă…

Cum le-ai descoperit, de fapt, pe fiecare în parte și ce te-a împins către ele?

Treaba cu muzica a fost de când mă știu. Îmi plăcea să ascult muzică și să cânt împreună cu interpreții. Pe mulți i-am imitat. Am știut de atunci că am voce, dar nu mă vedeam pe vreo scenă. Abia în facultate am început să iau în serios această zonă, atunci când l-am cunoscut pe Puiu Crețu. Tot atunci a început să îmi placă și teatrul. După ce am absolvit am intrat în trupa lui Puric și acolo m-am „virusat” cu step, pantomimă și dansuri populare. A fost o perioadă frumoasă în care am învățat foarte multe, a fost ca o a doua școală. A început să-mi placă mult să spun lucruri fără să vorbesc. După asta a urmat momentul în care l-am cunoscut pe Gigi Căciuleanu. Am lucrat cu cei din compania lui la câteva spectacole de teatru-dans foarte frumoase. Unele încă se mai joacă. Deci tot un fel de școală. Acum sunt iarăși student, de data asta la Conservator, la secția de jazz, condusă de Mircea Tiberian.

Actorie, muzică, pantomimă, step… ești pregătit să mai descoperi și alte zone din artă? Ce ar urma pe lista preferințelor tale?

Cred că urmează să fac spectacole. M-am jucat de-a regizorul la „Necuvinte” și mi-a plăcut. Mai am câteva idei pe care visez să le pun în practică de câțiva ani. Aș vrea să scot și un album cât de curând.

Cum ai defini arta de a fi bărbat? Ce implică acest lucru?

Cred că are legătură cu felul în care te raportezi la lumea din jur. Trebuie să încercăm să fim mai mult Oameni: mai buni, mai atenți, mai implicați, mai deschiși.

Tu cum te dezvolți continuu ca artist și bărbat? Care sunt preocupările, activitățile care te fac să devii din ce în ce mai bun?

Eu mi-am propus să citesc cât de mult despre orice, să mă mențin într-o formă bună fizică, să mă perfecționez ca artist, să fiu mai puțin leneș, să învăț și să-i învăț și eu pe alții dacă mi se oferă ocazia.

Adrian Nour

Foto: Mamma Mia!

Care dintre oamenii pe care i-ai întâlnit și dintre personajele pe care le-ai interpretat ți-au influențat parcursul? Cine te inspiră și ce te definește în acest moment?

Am avut câteva întâlniri importante până acum, care mi-au conturat personalitatea. Au fost persoane reale, multe le-am menționat deja mai sus, dar și personaje de la care am învățat interpretându-le (Erik din „Fantoma”, Profesorul din „Lecția”, personajele pe care le interpretez în “Necuvinte” etc). Sunt artiști care mă inspiră de fiecare dată când îi urmăresc live sau înregistrați în urmă cu zeci de ani (Jaques Brel), dar cel mai mult mă inspiră fetițele mele, Sofia (4 ani) și Ana Maria (9 ani). Ele sunt unul din motivele pentru care încerc să fiu din ce in ce mai bun în tot ce fac.

Care sunt proiectele în care ești implicat în prezent?

Acum joc în cele mai importante producții de musical de la noi: „My Fair Lady”, “Mamma mia!” și „We will rock you”. Urmează și „Kiss me, Kate” la Operetă. Acolo joc și în „Bonjour, bonne nuit, Paris” și sper să se reia și „Romeo și Julieta” și “Fantoma de la Operă”. La Excelsior joc în „Emojiplay”-ul lui Căciuleanu. Pe lânga teatru, am concerte alături de niște instrumentiști foarte talentați și, de anul ăsta, fac parte din juriul de la „Cântă acum cu mine” de pe ProTv.

Citește și: Doru Trăscău, The Mono Jacks: Terapia prin muzică este “rugăciunea” fiecărui muzician