Ce nu știai despre bradul de Crăciun

Academia Barbatilor

Fie că-ți place sau nu Crăciunul, vei avea parte în curând de această sărbătoare, cu tot ceea ce aduce ea, de la cadouri la agitația aferentă. Una dintre cele mai „intense” activități prin care a trecut orice bărbat este cumpărarea bradului de Crăciun. Și chiar dacă între timp ai renunțat la ea, preferând să adopți stilul ecologist al bradului de plastic, completat, întru odorizarea livingului, cu câteva crenguțe naturale, ar trebui să cunoști unele lucruri interesante despre acest „personaj” important al Sărbătorilor de iarnă. Cum a apărut bradul de Crăciun, de ce ar trebui să stea cadourile în el și nu sub el, cum îl numesc nemții și alte asemenea.

Biserica nu a fost inițial de acord cu bradul de Crăciun

Brazii erau priviți ca simboluri hedoniste și păgâne, care nu își aveau locul în sărbătorile religioase. În anul 1647, predicatorul Johann Conrad Dannhauer, de la Catedrala din Strasbourg, critica brazii, numindu-i „o joacă de copil” care primesc o atenție mai mare decât „cuvântul Domnului”.

În Statele Unite, guvernatorul puritan William Bradford s-a declarat împotriva acestei „bătăi de joc păgâne”. Copacii, care erau asociați cu sărbătorirea solstițiului de iarnă, care de regulă cădea pe 21 sau 22 decembrie, erau văzuți drept un element antitetic adunărilor creștine. Însă pe măsura trecerii timpului, liderii bisericii au decis că dacă tot nu se pot opune suficient de mult decorării copacilor, ar fi bine să-i „coopteze” în ritualurile sărbătoririi Crăciunului.

În unele case, brazii erau atârnați

bradul de CrăciunÎn timpul secolelor 17-18, în sud-vestul Germaniei, exista o tradiție, în special în rândurile claselor de jos ale populației, ca brazi micuți să fie atârnați de tavan sau de grinzi. Nu era o priveliște foarte atrăgătoare, dar acest fapt ținea cadourile (care se puneau în pom) la distanță de mânuțele copiilor.

Unele familii atârnau pomii cu capul în jos, considerând că „dacă rădăcina era îndreptată spre Rai, bradul capătă puteri divine” (conform lui Bernd Brunner, în cartea Inventarea Bradului de Crăciun). În alte locuințe germane, existau „piramide de Crăciun”, construite din lemn și acoperite cu ramuri verzi și lumânări, care serveau drept element central pentru sărbătorirea Crăciunului.

Cadourile se puneau în pom, nu sub el

bradul de CrăciunÎn primele decenii, în America, pomii de Crăciun țineau darurile pe ramuri, acestea atârnându-se mai degrabă în brad decât să fie lăsate sub el. Într-un raport din anul 1870 este descris „un gigantic brad de Crăciun, despuiat de comorile sale – bomboane, păpuși și jucării de toate felurile” dar și un „pom de Crăciun imens, acoperit cu cadouri”. De regulă, aceste cadouri includeau fructe, prăjituri și bomboane pe care copiii le trăgeau cu entuziasm din brad.

Brazii de Crăciun pot fi foarte periculoși

Încă de la început, brazii de Crăciun au fost pericole permanente pentru declanșarea incendiilor. Înainte de a fi inventate beculețele electrice, multe familii atârnau lumânări aprinse în brazi. De aceea, în fiecare dimineață de Crăciun, ziarele relatau știri despre case care se făceau scrum din cauza incendiilor provocate de lumânările din brazi.

Chiar și după ce oamenii au renunțat să aprindă lumânările direct pe pomi, coniferele au continuat să fie periculoase, după ce se uscau. În Philadelphia anului 1878, pomii de Crăciun au stat la baza a două incendii majore, izbucnite pe aceeași stradă. Mai întâi un jet de gaz a aprins un brad uscat, iar a doua zi, magazinul unui creator de haine a sfârșit în flăcări după ce bradul uscat din el a luat foc de la o simplă scânteie.

Germanii nu-l numesc „tannenbaum”

Probabil știi melodia „O tannenbaum, o tannenbaum” și, la fel de probabil, ți-ai imaginat întotdeauna că „tannenbaum” înseamnă brad și că nemții se bucură în jurul bradului de Crăciun când cântă această melodie. Ei bine, nu. Tannenbaum se referă la pini. Cuvântul german pentru bradul de Crăciun este, de regulă, weihnachtsbaum. Dar să cânte „O, weihnachtsbaum, O weihnachtsbaum!” ar fi fost cam complicat.

Prima piață de pomi de Crăciun a fost organizată în 1851

Unul dintre lucrurile care încetinea procesul de sărbătorire a Crăciunului era faptul că multe familii trebuiau să găsească, să taie și să cioplească propriul lor brad. În 1851, acest lucru a început să se schimbe, când un întreprinzător din Munții Catskill a tăiat o sumedenie de brazi de pe pământurile sale (pe care-i folosea, de regulă, la producerea de butoaie) și i-a adus la New York City Washington Market, unde i-a vândut înainte de Crăciun. Succesul acestei inițiative a dus la dezvoltarea rapidă a fermelor de brazi, care au apărut pe întreg teritoriul Americii.

Brazii de Crăciun consumă multă apă

În fiecare zi, bradul de Crăciun are nevoie de un minim de 0,25 l de apă pe 3 cm de diametru, la bază. Asta înseamnă mai multă apă decât li se poate oferi de către orice magazin care-i vinde, prin urmare toți brazii de Crăciun sunt sub-hidratați, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care se usucă foarte repede.

Cercetătorii lucrează la crearea unui brad mai bun

Se pare că în curând vom scăpa de acele de brad care cad în permanență sub pom. Gary Chastagner, un cercetător de la Washington State University, poreclit și Mr. Christmas Tree, lucrează la un proiect ce se întinde pe durata a cinci ani, în urma căruia va produce un brad ale cărui ace nu vor mai cădea așa de repede. Dacă proiectul va avea succes, vom avea parte de pomi de Crăciun care vor rezista până la începutul primăverii. Moș Crăciun forever!

Citește și cum să alegi bradul de Crăciun