Cele mai devastatoare virusuri din istorie

Academia Barbatilor

Omenirea s-a luptat cu virusurile încă dinainte ca specia noastră să evolueze în forma ei modernă. Pentru unele boli cauzate de virusuri, vaccinurile și medicamentele antivirale au acționat prompt, nepermițând răspândirea pe scară largă a acestora și ajutând la recuperarea oamenilor bolnavi.

Doar că lupta împotriva virusurilor e lungă și de anduranță. În ultimele decenii, câteva virusuri au trecut de la animale la oameni și au declanșat epidemii majore, curmând un număr mare de vieți. Virusul care a declanșat epidemia de Ebola în Africa, între 2014-2016, a ucis circa 90% dintre persoanele infectate, dovedindu-se cel mai letal tip de virus din familia Ebola.

Dar au existat și alte virusuri la fel de mortale, unele chiar mai mai mortale. Noul coronavirus face ravagii pe întreaga suprafață a Terrei și chiar dacă rata de mortalitate e scăzută în comparație cu a altora, răspândirea lui rapidă stârnește panică pe scară largă, principala problemă fiind, momentan, faptul că nu avem cum să-l combatem.

Prestigiosul site Live Science a întocmit o listă cu cele mai devastatoare virusuri din istorie, bazată pe probabilitatea ca o persoană să-și piardă viața ca urmare a infectării și pe numărul total de persoane care au decedat din cauza lor.

Virusul Marburg

Oamenii de știință au identificat virusul Marburg în 1967, atunci când a izbucnit o epidemie printre angajații unui laborator de cercetare din Germania, care fuseseră expuși unor maimuțe infectate ce sosiseră din Uganda. Marburg e similar cu Ebola, în sensul că ambele virusuri pot cauza febră hemoragică. Persoanele infectate fac febră mare și au sângerări prin piele, care poate duce la șocuri, disfuncționalitatea unor organe și moarte.

Rata mortalității în cazul virusului Marburg în prima epidemie a fost de 25%, dar între 1998-2000 a avut loc o a doua epidemie, în Republica Democratică Congo, în care mortalitatea a fost de peste 80%. O a treia epidemie s-a înregistrat în Angola, în 2005.

Virusul Ebola

ebola
Foto: via LifeGate

Prima epidemie de Ebola a lovit omenirea în 1976, simultan în Sudan și R.D. Congo. Ebola se răspândește prin contactul cu sângele sau alte fluide ale persoanei infectate sau ale animalelor infectate. Tulpinile cunoscute pot cauza moartea sau, dimpotrivă, pot avea efecte minore.

Una dintre acestea, Ebola Reston, nici măcar nu îmbolnăvește oamenii. Dar tulpina Bundibugyo are o rată cu o fatalitate de până la 50%. Epidemia izbucnită în vestul Africii, la începtul lui 2014, a fost cea mai mare și cea mai complexă dintre epidemiile cauzate de virusul Ebola.

Rabiile

Deși vaccinul anti-rabie pentru animale a apărut în anii ’20 ai secolului trecut, ajutând la dispariția aproape completă a acestei boli în lumea modernă, ea rămâne o problemă serioasă în unele părți din Africa și în India.

Rabia distruge creierul, fiind o boală extrem de periculoasă, iar dacă cineva este mușcat de un animal cu rabie și nu primește tratament imediat, există posibilitatea de a muri, în procent de 100%! Din fericire, vaccinul care dezvoltă anticorpii împotriva rabiei există, iar boala nu mai prezintă un pericol pe scară largă.

HIV

hiv
Foto: noipornpan

În lumea modernă, cel mai mortal virus dintre toate pare a fi virusul HIV, pe care cercetătorii încă îl consideră „cel mai mare ucigaș”. De la apariția lui, la începutul anilor ’80, circa 32 milioane de oameni au dispărut din cauza virusului HIV.

Puternicele medicamente antivirale create în timp fac posibil ca persoanele infectate cu virusul HIV să poată să trăiască o perioadă îndelungată. Dar SIDA continuă să facă ravagii în țări slab dezvoltate, acolo unde virusul își face 95% din totalul de victime la nivel global. Aproape 1 din 25 de persoane care trăiesc în Africa „neagră” e HIV-pozitivă.

Variola

variola
Coadă la vaccinarea împotriva variolei, la Paris, în anii 20

În 1980, Organizația Mondială a Sănătății a declarat planeta vindecată de variolă. Dar înainte de asta, omenirea s-a luptat cu această boală vreme de mii de ani, ea ucigând una din trei persoane infectate, lăsând persoanele supraviețuitoare cu afecțiuni majore – cicatrice și, uneori, orbire.

Rata mortalității a fost mult mai mare în afara Europei, acolo unde localnicii avuseseră puțin de-a face cu virusul înainte ca vizitatorii să-l aducă. Se estimează, de pildă, că 90% din populația de indieni nativi americani au murit din cauza variolei aduse de pe Bătrânul Continent de către exploratorii europeni. Doar în secolul 20 variola a făcut 300 milioane de victime.

Gripa

În perioada sezonului clasic de gripă, în întreaga lume mor până la 500.000 de oameni. Dar atunci când, uneori, apare o nouă tulpină de virus, rezultă o pandemie cu răspândire rapidă, care are o rată a mortalității mai ridicată.

Cea mai mortală gripă pandemică – Gripa Spaniolă – a izbucnit în 1918, a infectat 500 milioane de oameni și a făcut 50 milioane de victime. Oamenii de știință anticipau apariția unui virus cu o răspândire și o intensitate similară și se pare că, din păcate, noul Coronavirus are aceste caracteristici.

Citește despre: Gripa spaniolă: cum a suferit omenirea de pe urma ei și comparația cu Coronavirusul zilelor noastre

Dengue

tantar
Țânțarul, responsabil de transmiterea virusului Dengue

Virusul Dengue a apărut întâia oară în anii ’50, în Filipine și Thailanda, și de atunci s-a răspândit în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii. Până la 40% din populația planetei  locuiește acum în zone în care virusul Dengue este endemic iar boala are tendința de a-și extinde zona de acțiune din ce în ce mai mult, pe măsură ce încălzirea planetei se face tot mai simțită.

Virusul Dengue se transmite prin mușcătura de țânțar și îmbolnăvește între 50 și 100 milioane de persoane anual. Rata mortalității e relativ mică (2,5%), însă virusul cauzează o boală similară cu cea produsă de Ebola: febra hemoragică. Iar în acest stadiu, rata mortalității crește la 20%, dacă boala nu este tratată. Din această cauză, virusul Dengue e considerat foarte periculos.

În 2019 a fost aprobat un vaccin anti-Dengue, însă lucrurile nu sunt simple în privința lui, acesta putând fi folosit selectiv în unele țări – la persoane între 9 și 45 de ani care au contractat în trecut virusul. Cei care nu au avut dengue sunt supuși riscului de a-l contracta dacă își fac vaccinul.

SARS-CoV

Virusul care cauzează sindromul respiratoriu acut, sau SARS, cum a devenit cunoscut, a apărut prima oară în 2002, în provincia Guangdong, din sudul Chinei. S-a răspândit prin intermediul liliecilor, a trecut la mamiferele denumite civeți (cele care „intermediază” cafeaua kopi-luwak, cea mai scumpă cafea din lume), apoi la oameni.

Epidemia a depășit rapid granițele Chinei, răspândindu-se în 26 de țări din întreaga lume, infectând mai mult de 8000 de persoane și provocând moartea a 770, pe o durată de doi ani.

Boala provoacă febră, frisoane și dureri în tot corpul, progresând până la stadiul de pneumonie, moment în care plămânii se inflamează și se umplu cu puroi. Rata mortalității pentru SARS este de 9,6% și până în momentul de față nu s-a aprobat niciun tratament sau vaccin. În același timp, însă, de la epidemia din 2002 nici nu s-a mai raportat vreun caz.

SARS-CoV-2 (COVID-19)

coronavirus
Noul COVID-19 face ravagii

SARS-CoV-2 aparține aceleiași mari familii de virusuri cunoscută drept coronavirus, fiind identificat prima oară în orașul Wuhan, din China, în decembrie 2019. Precum SARS-CoV, virusul a apărut cel mai probabil de la lilieci, s-a transmis altui animal, apoi s-a transmis omului.

Zeci de mii de persoane au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2 în China și alte zeci de mii în întreaga lume, OMS declarând pandemie. Rata mortalității acestui virus, denumit COVID-19, este de 2,3%. Afectează în special persoanele în vârstă sau care au alte afecțiuni și boli, acestea fiind cele care prezintă riscul de a face complicații. Simptomele includ febră, tuse seacă și probleme respiratorii. Pe măsură ce progresează, boala poate da naștere la pneumonie în cazurile grave.

Citește și: Top 10 cele mai mari pandemii din istorie