Cum a apărut dușul și de ce nu se spălau oamenii în trecut

Academia Barbatilor

Știai că Bond, mister James Bond, are un mod unic de a face duș (nu conform filmelor, ci potrivit cărților originale scrise de Ian Fleming)? La urma-urmei, dacă are costume, gadgeturi, mașini și femei unice, de ce n-ar avea și un stil unic prin care se spală? Ei bine, Bond pornește apa fierbinte, după care, la final, reduce semnificativ temperatura. Cunoscut sub numele de duș scoțian, acesta este nimic altceva decât un omagiu adus rădăcinilor scoțiene ale Agentului 007. Dar să vedem, pe scurt, cum a apărut dușul și care e istoria lui.

James Bond și dușurile

Pe marele ecran, dușul rece practicat de James Bond a fost introdus odată cu filmul Casino Royale, în care-l putem vedea pe agent făcând duș de nu mai puțin de 4 ori! Comparativ, în romanele lui Fleming Bond apare făcând duș în toate, mai puțin unul – You Only Live Twice – în care apelează la o baie tradițională japoneză.

james bond

James Bond. Sau cum să îmbini utilul cu plăcutul

De remarcat că, uneori, Fleming menționează faptul că Bond face un duș rece (câteodată cu apă rece „ca gheața”), în vreme ce alteori intră direct în dușul fierbinte, urmat de unul rece. În alte câteva rânduri, Bond face o baie urmată de un duș rece și, câteodată, se spală chiar pe cap cu „acel prinț al șampoanelor”, Pinaud Elixir.

James Bond a luat-o cumva înaintea timpului său, pentru că în anii ’50-’60, atunci când Fleming a publicat romanele, dușurile nu erau atât de comune în casele britanicilor. Aparent, scriitorul considera căzile de baie ca fiind neigienice, și chiar dacă nu a transferat celebrului personaj această idee, faptul că Bond făcea duș după duș, în condițiile în care dușurile erau cam rare, presupune subliminal acest lucru.

dus scotian

Adevăratul duș scoțian

Creștinismul și mizeria

Astăzi, lucrurile s-au schimbat în UK și în întreaga lume în privința dușurilor. 86% dintre gospodăriile britanice au cel puțin un duș, majoritatea oamenilor fac duș zilnic, iar lumea e, în general, mai curată ca odinioară.

Istoria dușului e, însă, una îndelungată. Iar primele dușuri au fost, în mod evident, reprezentate de natură, grație frumoaselor cascade de pretutindeni. Oamenii din triburile antice se curățau, dacă aveau chef și simțeau nevoia, stând sub apele unei cascade. Pe măsură ce civilizația a progresat ideea de duș a avansat.

cascada

Cascada, primul duș al omenirii. Foto: Pixabay

Egiptenii antici aveau căldări de apă, pe care sclavii o turnau peste ei. Apa era, de regulă, foarte rece. Grecii antici au fost cei care au inventat primele dușuri, un sistem de apeducte și canalizare prin care apa era pompată în niște camere de duș comune. De asemenea, apa scoasă din fântâni, cu gălețile, era folosită uneori drept apă de duș.

Romanii au fost continuatorii fervenți ai acestui obicei, prin construirea celebrelor săli de baie. Lucrurile păreau să se îndrepte într-o direcție bună. Dar… Imperiul Roman a căzut și, odată cu ridicarea creștinătății, igiena a devenit un tabu religios și un semn de vanitate. A fost nevoie să dispară o treime din populația Europei, odată cu ciuma neagră din secolul 14, pentru ca ideea de îngrijire corporală să devină ceva mai populară, de aici decurgând și beneficiile ei pentru sănătate. Un lucru era clar: vreme de sute de ani, oamenii au încetat să se spele.

Trăiască William Feetharn!

Omul care a primit patentul și a devenit inventatorul oficial al dușului s-a numit William Feetharn, un producător de cuptoare din Ludgate Hill, Londra, în anul 1767. Primele dușuri aveau o pompă manuală și deveniseră mai populare ca băile, fiindcă utilizau o cantitate de apă mai mică, o adevărată ușurare pentru servitorii care nu mai erau nevoiți să care atâta apă ca să umple căzile.

Dușurile au continuat să crească în popularitate, pe măsură ce s-a descoperit necesitatea adoptării unei igiene mai bune. La începutul secolului 19 a apărut și primul duș de designer, The English Regency, al cărui inventator s-a pierdut în negura istoriei, care consta dintr-un cadru de metal pictat în așa fel încât arăta ca un bambus. O pompă de mână împingea apa dintr-un rezervor.

The English Regency

Odată cu invenția canalizării de interior, în jurul anului 1850, dușurile de sine stătătoare au putut fi conectate la conductele prin care circula apa, devenind astfel mai ușor de folosit.

În secolul 20, încălzitoarele de apă au stârnit admirația tuturor datorită capacității de a încălzi aproape instant o anumită cantitate de apă, fără a fi nevoie de un rezervor. Și totuși, băile, sub forma celor de azi, au rămas un lux pentru Marea Britanie, până în anii ’60.

În România, doar una din trei persoane de la țară beneficiază de apă curentă

În România, lucrurile stau destul de trist în prezent. Statisticile date recent publicității (sursa) spun că în anul 2017, ponderea gospodăriilor dotate cu baie sau duș a fost de 71,4%, iar cele cu grup sanitar de 69,8%. În mediul rural, un număr de șase din zece gospodării nu au toaletă în interiorul locuinței și doar 45% beneficiază de avantajele oferite de existența unei băi. Ce-i drept, în mediul urban, 9 din 10 gospodării ocupă locuințe dotate cu dușuri sau băi.

Iar la nivel național, populația deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de peste 13,2 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 67,5% din populația rezidentă a României. Dintre aceștia, dacă în mediul urban 96,9% au acces la sistemul public de alimentare cu apă, în cel rural doar 33,5% din totalul populației are apă curentă. Ceea ce ne poate duce cu gândul că, la țară, numai una din trei persoane face duș. În anul de grație 2018.

Citește și ce beneficii au dușurile reci asupra sănătății