Cum să categorisești whisky-ul în funcție de culoare

Academia Barbatilor

Se vorbește mult (printre cunoscători) despre culoarea whisky-ului. Culoarea îți spune despre aroma acestei băuturi, dar în același timp poate reprezenta un indicator înșelător în privința gustului.

Un whisky de culoare închisă e asociat cu arome bogate și delicioase, având în spate ani buni de maturare. În plus, un whisky deschis la culoare e privit adesea drept unul tânăr și nematurat, care, probabil, duce lipsă de o anume complexitate. Ei bine, acest lucru e complet greșit.

Bourbon with ice in glass on gray bar counter, selective focus

Da, există elemente generale atunci când vine vorba despre culoarea whisky-ului. De pildă, în cele mai multe cazuri, cu cât whisky-ul e mai închis la culoare, cu atât e mai vechi. O culoare închisă sugerează, de asemenea, o experiență mai intensă în privința degustării, lucru corect în majoritatea cazurilor. Nu poți da greș în legătură cu acest element. Dar, ca întotdeauna, există și excepții de la regulă. Multe excepții, de fapt.

E important să cunoaștem cum își capătă un whisky culoarea. Probabil știi că licoarea care se scurge din distilatoare e incoloră. Iar băutura nu se colorează până când ajunge în butoaiele în care, în timp, whisky-ul se transformă în lichidul auriu pe care-l știm și-l iubim. Iată ce trebuie să știi în legătură cu culoarea whisky-ului:

Butoaiele de stejar

butoaie
Foto: MartinM303

Diferite tipuri de stejar conferă diverse culori băuturii. Cele mai comune tipuri de lemn de stejar folosite sunt Quercus alba (stejarul alb american) și Quercus robur (stejarul european). Primul dă o nuanță roșiatică, în vreme ce al doilea o culoare galbenă mai pregnantă. În funcție de nivelul de carbonizare al butoiului, culorile extractelor de la stratul superior din interiorul butoiului descresc în intensitate.

Bourbon, sherry, vin de Porto

Nu doar tipul lemnului butoiului influențează culoarea whisky-ului. Industria bourbonului utilizează în exclusivitate butoaie noi din stejar, dar restul lumii maturează whisky-ul în butoaie folosite. Iar gama acestor butoaie variază de la cele în care a stat bourbon la cele folosite pentru sherry, brandy sau vin de Porto.

Conținutul anterior al unui butoi are un impact major asupra culorii finale a whisky-ului. Butoaiele de sherry au tendința de a da whisky-ului o tentă castanie, în vreme ce scotch-ul maturat în butoaie de bourbon e mai deschis la culoare. Maturarea în butoaiele în care s-a aflat vin de Porto poate duce la nuanțe rozalii.

First-fill sau refill

culori whisky

În industria whisky-ului din Scoția (dar și în alte țări) un butoi e utilizat de mai multe ori. Cu cât butoiul e folosit de mai multe ori, cu atât lemnul devine mai puțin activ și cu atât mai puțin va colora băutura.

Gândește-te la butoi ca la un săculeț de ceai. Prima oară când îl utilizezi ceaiul va deveni închis la culoare în doar câteva secunde. Dacă refolosești săculețul în altă cană, ceaiul nu va mai fi la fel de colorat și cu arome la fel de intense. Verifică eticheta whisky-ului, pe care se poate menționa dacă acesta e first-fill (adică scotch-ul s-a folosit într-un butoi nou) sau refill (butoiul a fost folosit a doua, a treia sau chiar a patra oară).

Culoare de caramel

Există însă și un colorant artificial pentru a face un whisky mai închis la culoare. Acesta ține de o substanță numită E150a, cunoscută și drept caramelul alcoolului sau colorantul de caramel. Una dintre băuturile cele mai „colorate” cu acesta este whisky-ul scoțian. E150a este, alături de apă, unica substanță admisă legal în fabricarea scotch-ului.

În acest context, cuvântul caramel poate crea confuzii, fiindcă nu vorbim despre aromă. Moticul pentru care distileriile folosesc această metodă ține de consistența brandului. De pildă, compania Diageo vrea să se asigure că fiecare lot de Johnnie Walker Black Label are exact aceeași culoare.

Bourbonul e mai reglementat când vine vorba de E150a. Orice bourbon își ia culoarea doar de la butoi și de la nimic altceva. Același lucru se întâmplă și cu alte tipuri de whisky – de porumb, grâu sau secară. Alte whisky-uri produse în America pot primi un adaos de până la 2,5% colorant de caramel, fără a exista obligativitatea ca acesta să fie menționat pe etichetă.

Nu judeca după aparențe

Ce presupun toate aceste lucruri? Poți afirma, așadar, cu tărie, că un whisky închis la culoare este unul vechi? În mod cert, nu. După cum am demonstrat mai sus, există mai multe variabile care influențează culoarea unui whisky.

Există mai multe moduri naturale prin care un whisky e mai închis la culoare decât altul. Durata perioadei de maturare e doar unul dintre ele. Tipul lemnului, al butoiului, de câte ori a fost folosit butoiul.

Același lucru se aplică și corelației dintre culoarea unui whisky și așteptările legate de aroma lui. Un whisky închis la culoare presupune adesea că a fost învechit într-un butoi de sherry, sau într-unul mai „exotic” – de Cognac, de pildă. Un butoi de burbon first-fill poate fi foarte activ și poate distribui multă culoare, dar gustul va fi în mod sigur diferit.

Iar când se utilizează colorantul E150a, toate presupunerile se dau peste cap. O regulă spune că, dacă pe etichetă nu se menționează în mod special că whisky-ul are culorile lui naturale, atunci nu te poți baza pe faptul că acest lucru e adevărat. Concluzia este să nu judeci un whisky după aparențe, ci numai și numai după ce l-ai degustat.

Citește și: 10 surprinzătoare beneficii ale consumului de whisky