Eduard Dinu, cel mai tânăr dirijor de la Festivalul George Enescu

La doar 23 de ani devenea dirijorul Corului Regal. Doi ani mai târziu, urca pe scena Festivalului George Enescu fiind și cel mai tânăr dirijor al festivalului. Însă Eduard Dinu nu s-a mulțumit cu atât. Și-a dorit propriul proiect cu ajutorul căruia să ”apropie” generația sa de muzica cultă. Atunci când nu repetă cu Ascendis Choir, Eduard Dinu caută oportunități de promovare pentru corul său, predă lecții de pian, organizează acțiuni caritabile și acceptă orice provocare cu scopul a susține muzica în care crede.

Recunosc, înainte de a-l cunoaște pe Eduard Dinu, l-am considerat un tânăr care merge împotriva valului, prea pasionat de muzică pentru a realiza că duce o luptă prea mare pentru el. Însă are un plan viabil. La doar 25 de ani.

eduard dinuCum a început povestea ta cu muzica?

Povestea a început când aveam cinci ani, atunci când am mers de mână cu părinții mei la prima lecție de pian, la Palatul Culturii din Ploiești. Am mai avut o încercare de a studia pianul la vârsta de 3 ani și jumătate, dar doamna profesoară a considerat că trebuie să mai cresc puțin. Eram atât de entuziasmat încât, neavând pian acasă, la început „cântam” pe coli A4 pe care mama mea îmi desena clapele pianului.
Ulterior, am urmat Liceul de Artă din Ploiești, unde am studiat pianul timp de 12 ani.

Ce te-a făcut să te desparți de pian după 14 ani de studiu și să te îndrepți către cariera de dirijor?

Corul a făcut mereu parte din viața mea. De mic am crescut cu muzica Madrigalului. M-am născut în Urleta, satul natal al marelui Maestru Marin Constantin, fondatorul Corului Național de Cameră Madrigal. Nu știu dacă acest lucru a avut neapărat o legătură cu faptul că eram îndrăgostit de muzica Madrigalului încă de mic. Însă, cu siguranță a avut un impact emoțional mai mare, mai târziu, când am conștientizat că provin din același loc cu un nume inegalabil pentru muzica corală românească.
Am făcut parte din cor încă din clasele primare și am participat la toate concertele organizate de școală în calitate de corist.
De pian nu m-am despărțit. Pe lângă faptul că sunt dirijor, predau acum pian în regim privat copiilor și încerc să le transmit aceeași plăcere pe care mi-au transmis-o profesorii mei.

Ai fost membru al Corului Regal, apoi dirijor. Cum a fost experiența alături de Casa Regală?

Într-adevăr, colaborarea mea cu acest ansamblu a fost inițial din postura de corist al partidei de tenor, pentru ca ulterior să preiau bagheta dirijorală de la Răzvan Rădos. Același lucru s-a întâmplat și mai departe, bagheta dirijorală fiind preluată de la mine de către un fost corist de-al meu, membru al partidei de bariton, Andrei Stănculescu.
Ceea ce pot spune despre membrii Familiei Regale este că sunt oameni simpli și generoși, atenți și deschiși către nou. Experiențele alături de Casa Regală a României au fost foarte frumoase, sincere și încununate de succes. Fiind invitat și la diferitele evenimente private ale Familiei Regale, am avut ocazia să întâlnesc diferite personalități din lumea muzicală, culturală și nu numai.

În anul 2017 ai fost cel mai tânăr dirijor de la Festivalul George Enescu, unde ai participat alături de Corul Regal. Cum a fost să împarți scena, la 25 de ani, cu cei mai mari artiști ai lumii și orchestre celebre?

Festivalul George Enescu din toamna anului 2017 a fost poate cea mai mare realizare a mea ca dirijor. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul pe care îl ai în momentul în care te afli pe scena Ateneului Român, o scenă pe care au călcat muzicieni de mare calitate ai muzicii universale. Sunt momente unice, momente pe care sper să le retrăiesc în viitorul apropiat.

Recent, ai pornit un nou proiect, doar al tău, Corul de Cameră Ascendis (Ascendis Choir). Ce te-a determinat să faci această schimbare?

Am decis să îmi închei activitatea mea ca dirijor al Corului Regal deoarece mereu mi-am dorit un proiect care să fie doar al meu, pe care să îl promovez și cu care să îmi ating obiectivele. Am alături de mine oameni care împărtășesc aceleași gânduri și împreună vom realiza toate obiectivele pe care ni le propunem.

Ascendis Choir

Ascendis Choir este parte dintr-un proiect cultural ce se va desfășura în lunile iunie-august, în Piața Constituției

Care sunt provocările de care te lovești în noul proiect? Cine finanțează corul Ascendis?

Provocări sunt la tot pasul, dar încercăm să le facem față și să le depășim fără a le acorda prea multă importanță. Mă consider totuși o persoană căreia îi plac provocările, care le acceptă și încearcă să le finalizeze cu toate eforturile. Ascendis Choir este copilul meu, încă prea tânăr și cu nevoia de sprijin poate mai mare decât o pot oferi eu. Momentan ansamblul nu are un sponsor principal, ci pe baza evenimentelor la care participăm reușim să adunăm sume de bani care să mă ajute să le ofer coriștilor o remunerație și să investesc sume minime în publicitatea noastră. Și dacă tot vorbeam de provocări, aceasta poate fi una dintre ele..
Îmi doresc să promovez cât mai mult acest ansamblu, pentru că am alături de mine oameni minunați, plini de talent, la care țin enorm și care îmi sunt alături în fiecare moment, având cu toții același obiectiv: să ajungem să cântăm pe marile scene ale lumii, promovând o muzică corală de calitate, la cel mai înalt nivel.

Recent ai lansat un proiect de crowdfunding. Care sunt obiectivele și cum putem contribui?

În toamna acestui an, ideea noastră inițială era de a realiza un concert accapella de lansare a ansamblului nostru, dar întâmplarea face ca eu să predau pian și unor copilași care au autism, iar din discuțiile pe care le-am purtat cu părinții acestora, am realizat ce sume de bani enorme au de cheltuit lunar pentru a reuși să își ducă micuții la terapie, să le asigure o alimentație sănătoasă și să le cumpere diferitele tratamente.

Astfel am venit cu ideea de a organiza un concert cu strângere de fonduri pentru acești copii cu autism la începutul lunii noiembrie a acestui an, iar acest proiect de crowdfunding este lansat pentru a ne ajuta atât pe noi cât și cauzele copiilor, deoarece 50% din banii obținuți îi vom folosi în vederea realizării acestui concert (închiriere sală, publicitate, partituri etc), iar 50% îi vom dona.

Cea mai recentă realizare a fost turul de forță din China, alături de Corul Ascendis. Cum ați ajuns în China și mai ales cum ați fost primiți de o cultură atât de diferită?

Turneul nostru în China a fost realizat cu ajutorul Institutului Cultural Român și al lui Daniel Jinga, dirijorul Operei Naționale – un bun prieten, care mi-a propus să plec cu o mică parte din ansamblul meu în Beijing și Shanghai în vederea susținerii a cinci concerte.
A fost o experiență minunată. Ne-am obișnuit rapid cu modul lor de viață, mai puțin cu mâncarea lor tradițională (cel puțin eu). Concertele noastre au fost un real succes, am avut sălile pline, publicul cald care după fiecare reprezentație a noastră urca pe scenă și timp de cel puțin 30 de minute făceau poze cu fiecare dintre noi.

La întoarcerea din China ați fost cooptați de către Teatrul Excelsior într-un eveniment cultural de anvergură. Ce ne poți spune despre proiect?

Este un proiect foarte interesant cel pe care Teatrul Excelsior ni l-a propus pentru colaborare, fiind totodată un proiect unic în țară. Evenimentul se desfășoară în Piața Constituției în lunile iunie și august fiind vorba despre o piesă de teatru în care publicul are chiar ocazia să devină actor.
În Piața Constituției s-a construit un întreg sătuc din secolul XIV pentru acest eveniment, iar noi vom interpreta lucrări scrise în stilul secolului respectiv, în interiorul și în afara bisericii satului.
Publicul va fi așezat pe o scenă rotativă care se va mișca de la un act la celălalt al piesei.

Cum îți petreci timpul liber și ce pasiuni mai ai, în afară de muzică? Ce muzică îți place sa asculți, în afară de cea clasică?

În ultima perioadă, aș putea întreba eu: „Care timp liber?”
M-am preocupat și mă preocup enorm de promovarea ansamblului meu, iar în timpul liber pe care îl mai am rareori reușesc să ies și să mă plimb într-un parc sau în afara Bucureștiului.
Ascult cam toate genurile de muzică pentru că eu cred că este important să învățăm din toate câte ceva; bun sau rău. Ascult folk, ascult rock, ascult muzică de pe radio, artiști români, internaționali, deci îmi este foarte greu să pot spune ce fel de muzică prefer.

eduard dinu dirijorCe te motivează? Ai un model în viață?

Mă motivează oamenii din jurul meu, dar mă motivează și gândul că această muzică pe care noi dorim să o promovăm a fost o nestemată pentru toate persoanele din orice categorie socială sau de orice vârstă. Doresc să readuc această strălucire a muzicii corale, strălucire pe care cu siguranță nu a pierdut-o, ci doar a fost uitată.

Eu îmi imaginez muzica corală ca pe o carte lăsată pe un raft într-o bibliotecă, o carte la care toată lumea ar trebui să aibă acces și care este momentan citită mult prea puțin. Sper ca și colegii mei dirijori de cor să posede aceeași ambiție și împreună să reușim să îi redăm muzicii corale strălucirea și notorietatea pe care o merită.
Modelul meu în viață nu poate fi nimeni altul decât marele maestru Marin Constantin, care a pornit de la zero cu Madrigalul și l-a dus pe cele mai înalte culmi.

Tinerii din generația ta sunt atât acaparați de ”cultura digitală” încât nu mai au timp (sau interes) pentru evenimente culturale adevărate. Tu cum reușești să-ți păstrezi concentrarea?

Sincer, nu fac eforturi să îmi păstrez concentrarea pentru că sunt lucruri care vin de la sine. Consider că trebuie mereu să privim înainte către nou, să fim deschiși și înțelegători cu tot ceea ce se petrece în jurul nostru, dar această „cultură digitală” nu transmite emoții, iar emoția și trăirile sunt ceea ce ne fac cu adevărat să trăim.

Să luăm ca exemplu un concert coral pe care cineva îl privește și îl audiază din sală, iar altcineva din fața unui laptop; niciodată nu va putea experimenta starea extraordinară și emoțiile pe care un cor le transmite publicului în timpul unui concert. Între cor și auditoriu se creează o legătură psihică ce pornește de la dirijor, se transmite către cor, corul către public, iar publicul înapoi la dirijor, acesta devenind simultan și emițător și receptor.
Nu am inventat eu această gândire, ci se vorbește și se teoretizează de foarte mulți ani, dar pot spune că am testat-o, am abordat-o și este total adevărată.

Nu simți că mergi ” împotriva valului”? Ce viitor prevezi muzicii culte românești?

Recunosc faptul că apar momente când mă gândesc și observ lucrurile care se doresc a fi promovate, dar nu cred că este vina oamenilor. Oamenii asimilează ce primesc, iar dacă aceștia primesc incultură, (sau poate am fost prea dur); lucruri banale sau lipsite de sens și de profunzime, atunci când sunt puși în fața unei muzici culte, nu întotdeauna reacționează pozitiv.
Totuși, am speranța că vom reuși să schimbăm aceste lucruri, pentru că în pofida a orice se spune, eu am încredere în generația noastră și în generațiile care vor veni din urmă.
Eu încerc să abordez un repertoriu accesibil publicului, pentru a-l face să fie atras de acest gen de muzică și mai apoi să îl introduc într-o lume din care nu va mai dori să iasă. Nu putem să ieșim acum în scenă cu o lucrare cum este extraordinarul „Ritual pentru setea pământului” de Myriam Marbe, pentru că vom avea în sală un public „numeros” de 30-40 de persoane. În schimb, putem începe cu lucrări corale accesibile, cu care publicul a mai avut contact în muzica de film, sau lucrări cu caracter popular mai accesibile și treptat să ne învățăm publicul să „guste” din tot ceea ce înseamnă creație corală universală sau autohtonă.