Istoria lenjeriei intime la bărbați

Academia Barbatilor

Achiziționarea de lenjerie intimă este o decizie personală, care ține cel mai bine de gustul fiecăruia. La urma-urmei, puține persoane îți văd lenjeria, prin urmare chiloții sau boxerii pe care ți-i cumperi, și pe care urmează să-i porți zi de zi, trebuie să fie în primul rând confortabili și abia apoi să aibă un „touch” stilistic care, la o adică, poate lipsi definitiv.

Dar cum au stat lucrurile cu lenjeria intimă a bărbaților, de-a lungul vremii? Hai să aruncăm o scurtă privire asupra istoriei acesteia.

Totul a început de la… o piele

În timpul vremurilor preistorice, bărbații purtau o bucată de piele înfășurată în jurul șalelor, care le proteja zonele sensibile. Aceleași piei erau purtate și de faraonii egipteni, în vreme ce, mai târziu, scoțienii purtau kilturi, o piesă de îmbrăcăminte care a devenit standard pentru bărbații (dar și pentru femeile) acelor vremuri, purtată pe parcursul întregii zile.

De-a lungul timpului, lenjeria de corp a evoluat într-o a doua piesă, care era purtată sub haine și care a redus perioada de spălare a pantalonilor, fiind mai puțin protectoare ca aceștia dar și mai ieftină. Chiar și soldații romani aveau lenjerie de corp, sub forma unor tunici subțiri și ușoare, purtate pe sub stofele și armurile cotidiene.

Suspensorul, o piesă importantă

Suspensorul scotea în evidență bijuteriile Coroanei

Poate părea ridicol, însă pe vremuri pantalonii se purtau legați de corp, printr-o bucată de șiret care înconjura talia dar care îi strângea și de glezne. Era foarte dificil să-ți dai jos pantalonii rapid, fiindcă trebuia mai întâi să dezlegi toate nodurile șireturilor. Așa a apărut suspensorul.

Suspensorul era o bucată de pânză care se închidea cu nasturi și care permitea bărbatului să urineze fără să fie nevoit să-și scoată pantalonii. Regele Henric al VIII-lea își împodobea  suspensoarele cu diverse decorațiuni și le umplea pentru un confort mai bun dar și pentru un look mai… falnic. Popularitatea suspensoarelor umplute a scăzut însă în secolul 16.

Să ne lămurim însă un pic. În anii 1500, bărbații purtau ciorapi lungi, pentru a-și acoperi picioarele. Aceștia nu erau însă precum dresurile femeilor din zilele noastre. Ciorapii acopereau fiecare picior dar nu și organele genitale. Cum jachetele și tunicile începuseră să devină din ce în ce mai scurte – aici fiind „vina” modei – bărbații erau din ce în ce mai expuși accidental atunci când se așezau sau când se urcau pe cal. Așa că, pentru a-și acoperi bărbăția, ei au început să poarte acest suspensor.

Suspensorul a apărut ca o simplă bucată de cârpă, care se lega de corp, ca o lenjerie. Pe măsura trecerii timpului, suspensoarele au devenit însă din ce în ce mai elaborate, mai lungi, mai decorative și mai… umflate. Așa că în loc să ascundă organele genitale, suspensoarele au început să le scoată în evidență.

Există mai multe teorii în privința dezvoltării suspensoarelor. Marion Sichel scrie în cartea History of Men’s Costume că suspensoarele au luat amploare deoarece ciorapii purtați de bărbați deveniseră atât de strâmți încât le restricționau mișcările.

Ridicolul costum de uniune

Ridicolul union suit

Pe măsură ce lenjeria de corp a continuat să se dezvolte, bărbații au început să poarte piese tot mai sofisticate. Costumul de uniune (union suit) a fost un obiect care a făcut istorie. Practic, acesta a fost prima lenjerie modernă iar dacă nu știi cum arăta, amintește-ți de vechile desene animate sau de filmele mute în care apar bărbați îmbrăcați din gât până-n picioare cu un soi de pijamale mulate ce-i făceau să arate ridicoli.

Costumul de uniune a apărut la sfârșitul secolului 19, ca parte a viralizatei mișcări ce a purtat numele „reforma hainelor” și care avea ca scop aplicarea manufacturii moderne și a descoperirilor științifice în zona articolelor de îmbrăcăminte, în scopul de a le face mai ieftine și mai confortabile. Majoritatea acestor reforme s-au aplicat în moda pentru femei dar costumul de uniune a fost primul obiect care a vizat bărbații, aducându-le acestora un „strat” nou pe care, totuși, nu aveau să-l iubească foarte tare.

Apariția boxerilor

„Izmenele” costumului de uniune arătau într-un fel care ar fi tăiat orice imbold sexual oricărei femei cu vederi deschise. În plus, te făceau să transpiri pe timp de vară când deveneau extrem de incomozi. Așa că, la jumătatea anilor 20, o companie care producea obiecte pentru boxeri (Everlast) a scurtat pantalonii de piele purtați de acești sportivi, propunând un model mult mai confortabil, care aveau un elastic în talie.

Aceștia nu au fost apreciați de la bun început, muli bărbați preferând să rămână o perioadă la costumul de uniune, în special pe perioada iernii. În plus, dacă se schimba ceva în modă, toată lumea prefera să investească în piese care erau la vedere și nu în cele care se purtau pe dedesubt.

Jockey shortsLucrurile au rămas în zona „gri” până în 1934, când un bărbat pe nume Arthur Kneibler, director executiv la Coopers Inc., o companie care producea ciorapi, a primit o carte poștală  de la un prieten apropiat din Franța. Poza de pe aceasta era cea a unui bărbat care purta un costum de baie minuscul, format din două piese, de genul bikiniului de mai târziu.

Această fotografie a aprins imaginația lui Kneibler, care și-a dat seama imediat că un asemenea obiect vestimentar ar putea fi purtat de bărbați ca lenjerie intimă. Așa că a inventat ceea ce a numit „jockey shorts”, adică boxerii din ziua de azi. La începutul anului 1935, magazinul Marshall Fields din Chicago a început să vândă acești jockey shorts, care au avut un succes imens, în ciuda vremii friguroase, primul calup fiind sold out încă din prima zi.

Toți bărbații au început să poarte jockey shorts, cu această ocazie revenind în activitate și boxer shorts-ii din urmă cu câțiva ani.

Chiloții, un bun indicator economic

În anii 70, industria lenjeriei de corp a devenit înfloritoare iar la începutul anilor 80, designeri precum Calvin Klein începând să facă publicitate chiloților, considerându-i deja un element ce făcea parte integrantă din zona de fashion. În ultimii 20 de ani, lenjeria masculină nu a suferit modificări esențiale.

În 2008, economistul Alan Greenspan a spus că industria lenjeriei intime masculine a fost un important indicator al sănătății economice americane, în sensul că atunci când economia stagna, primul obiect pe care bărbații renunțau să-l mai cumpere erau chiloții. Și deși mulți au fost cei care au zâmbit auzind așa ceva, lucrurile sunt perfect adevărate din punct de vedere statistic: când economia o ia la vale, o însoțesc vânzările chiloților pentru bărbați.

Citește și despre cum să porți maioul, această piesă vestimentară controversată.