Luka Okros: „M-am îndrăgostit de muzică din prima clipă”

academia barbatilor

Luka Okros spune despre el că este un romantic, pentru că este perioada din muzică și din artă cu care se identifică cel mai bine. Și asta se vede în pasiunea cu care interpretează Chopin, Schumann, Rachmaninov sau Liszt. Dacă îl asculți cântând nu ai cum să nu simți bucuria pe care el o dăruiește spectatorilor cu fiecare atingere de clape. S-a născut în Georgia, într-un an cu o semnificație istorică aparte, a studiat pianul la Tbilisi, Moscova și Londra, este câștigătorul a numeroase festivaluri importante din lume și între el și muzică a fost dragoste la prima vedere. Știe că are una dintre cele mai frumoase profesii din lume și este recunoscător pentru asta, îi plac oamenii și emoțiile pe care le poate genera în sufletul acestora, are resurse inepuizabile de entuziasm și a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări.

Ești născut în 1991, anul în care s-a destrămat URSS. Cum a fost să crești în Tbilisi în perioada aceea?

Îmi amintesc foarte bine haosul. Îmi amintesc frigul din școala de muzică, unde căldura nu mergea și trebuia să stăm cu haine pe noi în sălile de clasă. Aveam mănuși cu găuri la degete, pentru a putea repeta. Eram norocoși dacă nu se oprea curentul măcar câteva ore pe zi. Și, desigur, nu aveam apă caldă și încălzire nici acasă. A fost o perioadă dificilă pentru toată lumea.

Cum de ai începu să studiezi muzica atât de devreme? La vârsta de 3 ani majoritatea băieților se joacă cu mașinuțele, nu cu pianul.

Dragostea mea pentru muzică a început firesc, aș putea spune. Mai întâi am cântat cântece cu vocea. Aparent, nu era pentru mine așa ceva, așa că am făcut un “upgrade” și am trecut la pian, pe care îl aveam de la bunicul meu. Cântam la pian ore întregi, fără să mă plictisesc sau să obosesc.  Era locul meu de joacă și jocul meu preferat, în același timp. S-a întâmplat pur și simplu, fără vreun motiv anume, fără să mă oblige cineva să fac asta. Doar m-am îndrăgostit de muzică din prima clipă.

Spune-ne câte ceva despre familia și prietenii tăi.

Familia mea nu are nicio legătură concretă cu muzica, doar apreciază arta, în general. Ca multe familii, am avut și noi perioade dificile, dar părinții mei au reușit să îmi ofere un start bun în viață prin educație, așa că am avut șansa să îmi aleg drumul sprijinit de ei și având cunoștințe solide. Cât despre prieteni, ce să îți spun, sunt foarte norocos să am prieteni minunați, din țări diferite, cu profesii diferite. Ei mă inspiră foarte mult și îi simt apropiați și prezenți în viața mea chiar dacă nu apucăm să petrecem foarte multă vreme împreună. Și mai este ceva foarte interesant: îmi este foarte ușor să comunic și să mă împrietenesc cu persoane mai în vârstă decât mine, lucru pe care îl am de când sunt mic și care încă funcționează.

Ai studia la Tbilisi, Moscova și Londra. Care sunt cele mai valoroase lecții pe care le-ai învățat din fiecare loc?

Ei bine, am început educația muzicală în Tbilisi. Dificultățile despre care ți-am spus mai devreme m-au învățat să cânt la orice tip de pian, în orice circumstanțe. La Moscova mi-am dezvoltat incredibil de mult nivelul de cunoștințe muzicale și am înțeles că talentul nu este nici pe departe suficient pentru a fi un bun pianist. Să fii cerebral și să știi cum să gândești este la fel de important ca urechea muzicală. Iar la Londra am învățat o mulțime de lecții practice, care m-au ajutat să descopăr noi aspecte ale personalității mele. În fiecare zi încerc să cer mai mult de la mine și să fiu mai bun decât ieri.

 

Care este locul tău preferat din lume și de ce?

M-am îndrăgostit iremediabil de Valencia. Pentru că are oameni calzi și simpatici, răsărituri minunate, arhitectură splendidă și mâncare delicioasă. Un alt loc pe care îl iubesc este Kazbegi, în Georgia, unde este un hotel care are o terasă cu vedere la un munte uriaș. Este locul unde am impresia că timpul se oprește în loc.

Cum ți se pare Londra? Ți-a fost greu să te acomodezi? Ce îți place cel mai mult să faci când ești acolo?

Ador Londra. Este un oraș destul de scump, dar are o mulțime de avantaje. M-am mutat de atâtea ori în viața mea încât mă pot adapta ușor în orice loc. Dar până acum doar în Londra am avut sentimentul acela că sunt acasă, senzația aceea specială de libertate și calm. Și indiferent unde plec de aici, este mereu o plăcere extraordinară în fiecare revenire.

Spune-ne ce fel de oameni te inspiră.

Îmi plac oamenii inteligenți, care gândesc outside the box, care au lumina aia în ochi și în suflet care încălzește toată încăperea când intră undeva. Admir oamenii care nu renunță niciodată la visele și ideile lor. Perfecționiștii precum soția mea, care este enorm de curajoasă. Oamenii care își construiesc viețile urmându-și principiile, convingerile și propria viziune. Toți aceștia sunt o inspirație fantastică pentru mine.

Am observat că obișnuiești să interpretezi în concerte mult Chopin, Schumann, Rachmaninov, Liszt. Mă înșel sau ai o latură romantică? Spune-ne care sunt preferințele tale muzicale atât ca interpret cât și ca simplu ascultător.

Așa e, îmi place extraordinar de mult romantismul în muzică și artă. Este perioada mea favorită. Îmi place să interpretez ceva ce atinge inimile oamenilor. Ceva care să le schimbe radical starea de spirit. Îmi place gândul că pot aduce puțină speranță și iubire în inimile unora dintre cei care îmi ascultă muzica.

Din postura de ascultător îmi place muzica orchestrală, Beethoven, Mahler, Rachmaninov și mă aștept să mi se facă pielea de găină când ascult muzică și îmi ajunge la suflet. Ce mă supără e că de multe ori plec de la concerte cu un sentiment acut de gol în suflet, pentru că am senzația că sunt prea formale, nu transmit emoție. 

Care este acum următorul pas important în cariera ta?


De obicei, fiecare concert pe care urmează să îl susțin este un pas important pentru mine. Dar, trebuie să îți spun că am sentimente speciale pentru debutul meu de la Amsterdam, de pe 3 iunie, la  Het Concertgebouw. Este unul dintre cele mai frumoase locuri din lume pentru a concerta, sunt foarte entuziasmat și simt o responsabilitate imensă, în același timp. Apoi, în iulie, am concert la Muzeul Chopin, din Zelazowa Wola. Este foarte special pentru mine și acesta.  Iar în toamnă am în plan să mă întorc în Hong Kong și Singapore. M-a inspirat cu adevărat Singapore, are o istorie și o dezvoltare economică atât de interesante.
Sunt foarte recunoscător pentru profesia mea, pentru că îmi dă posibilitatea să călătoresc, să explorez diferite culturi și să intru în contact cu o mulțime de oameni interesanți.

Este vreun loc unde îți place în mod special să concertezi?

Nu pot spune că am un asemenea loc special, îmi place să concertez oriunde, doar să am pianul acordat. (râde) Îmi plac și locurile mai mici, care pot crea o atmosferă intimă, nu doar sălile de concerte. Dar nu pot să uit vreo clipă cum îmi bătea inima când eram pe scena de la Great Hall of Moscow Tchaikovsky Conservatoire și sala părea nesfârșită. Acela este un loc memorabil pentru mine.

Știi despre Festivalul Enescu, de la București (eu, spre rușinea mea, nu știam despre Neamț Piano Festival, unde ai concertat toamna trecută)? Ce părere ai despre secțiunea competițională a acestuia? Cât este de important pentru un tânăr pianist să câștige concursuri?

Sigur că da, știu de existența acestui festival. Nu am fost niciodată la București până acum, dar sper ca acest lucru să se schimbe în viitor.
Cât despre partea cu competițiile, ce să spun, este o treabă foarte complicată. Toți tinerii pianiști vor să concerteze în locuri frumoase și cunoscute, să dea recitaluri. Poți fi suficient de norocos să cunoști persoana potrivită la momentul potrivit, să eviți competițiile și să ai o carieră strălucită. Dacă în secolul XX era suficient să câștigi o competiție importantă care ți-ar fi schimbat definitiv cariera, în zilele noastre lucrurile nu mai stau chiar așa. Nu există cale sigură spre succes.

Cred că e un lucru bun să ai experiența competițiilor. Probabil că îți scot la iveală spiritul de luptător și îți întăresc și caracterul. Muzica este subiectivă și succesul în competiții depinde de o mulțime de factori. Nu e ca o pistă de alergare unde poți ajunge primul, există poza de finish și aia e, ai câștigat clar; o, nu, este o loterie și trebuie să fii gata oricând să profiți de șansa și de norocul tău.
Îmi place să cred că, dacă iubești ceea ce faci, muncești foarte mult pentru asta și știi exact care îți sunt țelurile, le vei atinge, mai devreme sau mai târziu.

Spune-ne despre turneul tău european și pe când în București?

Va fi Paris, în martie, apoi orașul meu natal, Tbilisi, apoi Valencia, Dublin, Amsterdam, Varșovia, Hanovra și la tomnă am să fiu mai mult în Asia. Stagiunea 2018-2019 ar trebui să fie foarte interesantă. Pe măsură ce primesc confirmări de date și locuri de concerte am să le pun pe contul de Instagram și pe site-ul meu. Sper să am posibilitatea să vin și să concertez în București. Am o  mulțime de prieteni români și ar fi grozav să le vizitez capitala.

Mai multe despre Luka Okros și programul concertelor sale găsești pe www.lukaokros.com

Foto: Robert Piwko