Mustața și momentele ei de referință în istorie

Academia Barbatilor

Suntem în Movember, pardon, în noiembrie, iar unii bărbați își lasă în această lună mustața să crească, motivul fiind cel pe care l-am explicat aici. Cu atât de multe tipuri de mustață – Chevron, creion, cowboy, potcoavă, ghidon, morsă, Dali, etc – avem o mulțime de motive să credem că fiecare dintre ele și-a trăit o perioadă aparte, într-un anumit moment al istoriei.

Au existat de-a lungul secolelor foarte mulți mustăcioși celebri, fiecare impunându-și imaginea și prin mustața abordată cu mândrie. De la oameni de știință la dictatori, de la sex-simboluri la artiști, cu toții și-au lăsat amprenta asupra a ceea ce am putea numi azi… istoria mustății. Dar s-o luăm cu începutul:

Anul 500 î.Hr. – cea mai veche imagine cu un mustăcios

sciti
Sciții purtau adesea bărbi și mustăți

În anii ’60, o echipă de arheologi care lucra în estul extrem al Rusiei a descoperit un covor de 2 x 2 m, făcut pentru a împodobi cortegiul funerar al unui nobil scit. Sciții, parte a triburilor de călăreți perși care dominau Eurasia centrală între secolele 7 î.Hr. și 4 d.Hr., erau recunoscuți pentru comportamentul lor războinic, dar și pentru costumele extravagante, care includeau centuri cu ornamente și bijuterii strălucitoare și care se asortau la perfecție cu mustățile impunătoare.

Anul 27 î.Hr. – vechii gali, campioni ai mustăților

Istoricul grec Didorus Siculus a menționat în a sa Bibliotheca Historica, faptul că „cei care făceau parte din nobilimea poporului gal erau rași în cap, dar purtau mustață. Care le atârna atât de mult încât le acoperea gurile, așa încât atunci când mâncau și beau, părul le intra în blide”.

Într-adevăr, mustățile uriașe erau rezervate nobililor gali (cei din clasele inferioare purtau bărbi) și erau considerate un adevărat element stilistic al vremurilor. Mustățile lor, laolaltă cu părul lung, adesea vopsit în roșu, au atras atenția lui Iulius Cezar, în timpul campaniei de cucerire a Galiei, din anii 50 î.Hr. El le impunea prizonierilor să-și taie pletele, în semn de supunere față de romani. Mustața, în schimb, era sfântă, rămânând în „posesia” galilor cel puțin până în anul 290.

Anul 1447 – Regele Henric al VI-lea a dictat interzicerea mustății în Imperiul Britanic

„Sub nicio formă, un bărbat care este considerat englez, nu trebuie să aibă păr deasupra gurii sale”. Așa suna decretul regal, care continua: „Acestea fiind spuse, el nu va avea păr pe buza superioară, care va fi bărbierită odată la două săptămâni sau, dacă nu, trebuie să fie de lungime egală cu părul de sub buza inferioară. Dacă un bărbat va fi găsit că nu respectă această lege va fi considerat inamic irlandez și i se va confisca averea”.

Probabil că inclusiv din cauza unor asemenea legi, monarhia a scăzut mult în popularitate în timpul lui Henric al VI-lea, care a înnebunit în anul 1453, petrecându-și ultimii ani în închisoare.

Anul 1854 – mustățile primesc un imbold din partea medicilor, fiind purtate cu entuziasm

mustata victoriana
Mustață de tip victorian. Foto: Beauty Within Clinic

„Nu există niciun dubiu că mustața asigură o respirație naturală, protejând plămânii de inhalarea prafului și de captarea bolilor”. Iată ce scria Erasmus Wilson în paginile publicației The Westminster Review. „De asemenea, în sezonul cald, protejează împotriva căldurii excesive”. Articolul său ridica în slăvi virtuțile unei mustăți robuste, pe care o dădea ca scut sigur împotriva durerilor de dinți, a răcelilor și chiar a bronșitelor.

Articolul s-a viralizat iar „mișcarea mustății” din Epoca Victoriană a crescut în popularitate în a doua jumătate a secolului 19. Până în anul 1900, nici măcar un absolvent al facultății Harvard nu purta barbă sau mustață.

Anul 1860 – soldații britanici nu au voie să-și dea jos mustața

britanici
Militarii britanici, obligați să poarte mustață. Foto: Historic UK

Ca urmare a ordonanței nr. 1695, în Armata Britanică se introduce regula conform căreia soldaților de orice rang li se interzice să se bărbierească deasupra buzei de sus. „Părul de pe cap va fi menținut scurt. Bărbia și zona de sub buza de jos se vor bărbieri, nu și zona de deasupra buzei de sus”. Militarilor li se permitea astfel (ba chiar li se ordona) o mustață scurtă și aranjată.

Cu cât erai mai înalt în rang, cu atât mai mare putea să fie mustața. Chiar și în ziua de azi, în unele locuri ale lumii (India, de exemplu) dacă ești polițist și îți lași mustață vei fi plătit mai bine, fiindcă acest lcuru e văzut ca o expresie masculină și virilă. Mustățile au rămas în „vigoare” în armata britanică până în octombrie 1916.

Anul 1909 – apariția teoriei moderne a germenilor distruge mustățile

William Howard Taft
William Howard Taft, ultimul președinte american cu mustață

„Mustața adăpostește germenii: săruturile lasă în urmă depozite de bacili pe buzele femeilor franceze”. Acesta e un tilul din ediția din 7 august a cotidianului New York Times, care cita un studiu făcut în Franța. „O pariziană a permis să fie sărutată de un bărbat perfect bărbierit, apoi de unul care purta barbă. S-a demonstrat că bărbatul bărbierit depozita o cantitate mică de particule inofensive, în schimb rivalul său a colonizat pe buzele doamnei bacili de tuberculoză, difterie, pneumonie și alți microbi extrem de neplăcuți”.

Popularul jurnal medical The Lancet a confirmat apoi această teorie, care a fost cuiul final, bătut în sicriul mustății. William Howard Taft a fost ultimul președinte american care a purtat o mustață. Până în anul 1920, toate mustățile au dispărut.

1932 – mustața, o barieră în calea angajării

În articolul Cum să faci rost de o slujbă pe timp de criză, W.C. Graham nota: „Bărbierește-ți mustața dacă-ți cauți un job. O mustață te poate ajuta să te angajezi doar ca gigolo sau șeic, dar aceste slujbe sunt, practic, inexistente în timpul crizei economice”.

1944 – în societatea americană apare o schismă legată de mustăți

Thomas E.Dewey
Thomas E.Dewey

Helen Essary scrie în paginile din New York Times, în legătură cu mustața guvernatorului republican Thomas E.Dewey: „Am auzit zeci de femei care aduc aceeași critică acestui domn din New York. E vorba de seriozitatea și forța impusă de figura lui. Mustața nu îi va aduce avantaje în privința votului oferit de femei. Vezi doar mustața. Îți amintești numai de mustață”.

Discuția legată de mustața lui Dewey a continuat și în a doua campanie prezidențială, din 1948. După înfrângerea acestuia în fața contracandidatului Harry S.Truman, niciun candidat la președinția Statelor Unite nu a mai purtat vreodată mustață sau barbă.

1972 – mustața face furori în cinematografie

Actorul Burt Reynolds dă startul unei epoci de aur pentru mustață în cinematografie, prima apariție în comedia de acțiune Fuzz fiind un succes imens, urmat de apariția lui Reynolds într-un număr din 1972 al revistei Cosmopolitan, în care actorul „face” primul poster masculin nud. Mustața lui Burt Reynolds din Fuzz a rămas iconică pentru imaginea actorului pentru mai bine de 30 de ani, indiferent de faptul că, apoi, el s-a bărbierit, renunțând la mustață.

burt reynolds
Actorul Burt Reynolds, nud în Cosmopolitan

Patru luni mai târziu, o altă mustață celebră avea să-și facă debutul pe marile ecrane, fiind atașată de figura actorului Tom Selleck, în pelicula Daughters of Satan.

Anii ’70 erau dominați de sexualitate. A apărut mustața de swinger, mustața de filme porno, apoi mustața a devenit un simbol al homosexualilor – toți bărbații de pe strada Castro, din San Francisco, purtau mustață. La finalul deceniului, moda mustății a dispărut, însă, pentru o perioadă îndelungată de vreme.

1999 – nașterea mișcării Movember

movember
Mișcarea Movember a devenit extrem de puternică

Numele Movember a fost inventat de niște tineri din orașul australian Adelaide, care strângeau fonduri pentru SPCA – organizația de prevenire a cruzimii împotriva animalelor. Denumirea s-a viralizat în anul 1999, fiind însușită de acest grup care se auto-intitula Movember. Aceasta este adevărata origine a purtării mustății în scopuri caritabile, una mai puțin cunoscută și care nu e fost mai niciodată apreciată.

Pe de altă parte, în aceeași perioadă a apărut mișcarea Mustaches for Kids, care a adunat 2,5 milioane de dolari în diverse scopuri caritabile pentru copii. Întruchiparea modernă a mișcării Movember se traduce azi prin peste 90 de angajați, șase birouri pe trei continente și listarea, în 2012, drept una dintre cele mai puternice organizații non-guvernamentale de pe glob, conform Global Journal.

Citește și: 4 ponturi pentru a avea o mustață perfectă