Obiceiuri bizare practicate de Crăciun

Academia Barbatilor

Sărbătoarea de Crăciun este un amalgam de tradiții și obiceiuri diferite. E considerată ca fiind sărbătoarea nașterii lui Iisus, deși data nu este înregistrată în Biblie, iar oamenii de atunci nu au acordat o importanță deosebită datelor de naștere. Ba mai mult, oamenii de știință afirmă că data adevărată a fost 17 iunie.

În secolul al IV-lea, ziua de 25 decembrie a fost declarată ziua Crăciunului de către Papa Iulius I, în încercarea de a creștina sărbătorile păgâne din mijlocul iernii – sărbătoarea solstițiului și Saturnalia. Obiceiuri precum împodobirea brazilor de interior, consumul de alimente bogate în grăsime și luminile agățate prin încăpere sunt caracteristice acestui sezon rece și întunecat.

Unele dintre tradițiile bizare care se practică de Crăciun în diverse locuri ale lumii sunt rămășițe ale unor vechi sărbători păgâne. Altele au fost schimbate de-a lungul secolelor, până în punctul în care originea lor este greu de deslușit, iar altele au apărut doar în scopuri comerciale.

1 Zwarte Piet (Olanda)

zwarte piert

Foto: Erasmus Magazine

Zwarte Piet sau Black Peter (Petru cel negru) este ajutorul lui Moș Crăciun în Olanda. Sinterklass (Moș Crăciun) sosește în ajunul zilei de Sf. Nicolae într-o navă, împreună cu sclavul său, Zwarte Piet.

În 1850, copiii care nu se comportau bine pe parcursul anului au fost informați că Zwarte Piet i-ar putea duce în Spania, unde trăieste Sinterklaas, unde să fie puși la muncă. Tentele de rasism legate de acest obicei s-au mai potolit în ultimele decenii, iar explicația faptului că Zwarte Piet e negru este că acesta s-a furișat pe horn, elininându-se ideea că ar fi un sclav.

2 Caganer (Peninsula Iberică)

caganer obiceiuri bizare de crăciunCaganerul este o tradiție catalană, reprezentând o statuie de Crăciun ce-și are originea în scenele nașterii lui Isus, foarte prezentă în Andorra și în anumite părți din Spania și Portugalia. Scenele descriu întregul oraș Betleem, Caganerul fiind de obicei ascuns într-un colț, departe de Maria și Iosif. De ce? Simplu.

Caganerul – în traducere, „căcăciosul” – are nevoie de această intimitate, deoarece își face nevoile. Nu se știe de unde a provenit acest obicei, dar tradiția există de prin secolul 18, iar caganii au devenit cea mai populară figurină din Peninsula Iberică pe timp de Crăciun, luând tot felul de chipuri, inclusiv pe cele ale diverselor personalități, politice sau din zona divertismentului. Se spune că plasarea acestei figurine în scena nașterii a adus noroc și bucurie, provocând în același timp și adversitate.

3 Ornamentul sub formă de castravete murat (Germania)

Povestea veche spune că atunci când familiile germane îşi decorau pomii de Crăciun, ultimul ornament ce trebuia atârnat în brad era castravetele murat – de regulă, un ornament din sticlă, transmis din generaţie în generaţie. Acesta era ascuns într-un loc unde nu se putea vedea foarte uşor (ajuta faptul că era verde). Primul copil care găsea murătura în dimineaţa de Crăciun primea un cadou special şi avea parte de noroc în noul an.

Germanii ultimelor două secole nu au fost însă foarte încântați de această legendă, iar podoabele lor de sticlă au căpătat diverse forme, nu doar de castravete: fructe, legume și alte obiecte. Acestea au devenit foarte populare și în America, atunci când F.W. Woolworth a început să le importe, în anii 1880.

4 Kentucky Friend Chicken – KFC (Japonia)

obiceiuri bizare de crăciunÎn Japonia, tradițiile de Crăciun au fost influențate de interese comerciale. Sărbătoarea pune un mare accent pe dragostea romantică, deci este o zi petrecută cu iubita sau soțul/soția. Cofetăriile vând prăjituri în formă de inimi. Iar dacă vrei să te bucuri de o masă la KFC (wow!), trebuie să faci rezervare. Da, la KFC. În Japonia, lanțul de fast-food a promovat puiul prăjit ca fiind mâncarea tradiţională de Crăciun. Noroc că puiul n-are șorici.

5 Krampus (Austria)

În Austria, Moșul prinde și alte forme. Pentru a încuraja comportamentului bun al copiilor, el este prezentat sub forma unui morcov, lângă el fiind și un băț, care este numit Krampus. De fapt, Krampus este ori un demon rău, care e împotriva lui Moș Crăciun, ori e fratele demonic al Moșului. Noaptea Krampusului e sărbătorită pe 5 decembrie (în ajunul nopții de Sf. Nicolae) în Austria, dar și în alte părți ale Europei. Oamenii se costumează în Krampuși și străbat străzile, lovind trecătorii cu un băț. Dacă simți lovitura sau nu… asta depinde de cât de mult ai băut.

6 „Yule Log” la televizor (SUA)

„Yule Log” (butucul care arde în noaptea de Crăciun) este o tradiție care datează de sute de ani, pe de altă parte relativ nouă pentru cei care nu au propriul lor șemineu în care pot să ardă lemne. Postul TV WPIX din New York a devenit celebru după ce a difuzat 24 de ore de filmare cu un șemineu în care arde un butuc. Filmul original a fost realizat la Gracie Mansion, dar un incendiu iscat în timpul acestuia a dus la repetarea filmării.

7 Mari Lwyd (Țara Galilor)

Mari Lwyd, în traducere – „iapa gri”, este un vechi obicei din Țara Galilor. În forma ei cea mai pură, tradiţia presupune sosirea calului şi a însoţitorilor săi în faţa casei sau a barului în care se cântă. Urmează o „bătălie” în zicale insultătoare, între cei aflaţi înăuntru şi grupul cu iapa, bătaie verbală purtată în rime. Confruntarea rimată durează atât timp cât îi ţine inspiraţia pe oamenii din cele două grupuri. După care, se continuă cu un alt cântec.

Calul din scenariul de mai sus este un fel de capră românească, fiind compus dintr-un craniu de cal atașat unui băț. Persoana care manevrează calul este acoperită cu un cearceaf și are un dispozitiv cu care controlează maxilarul acestuia.

Citește și ce nu știai despre bradul de Crăciun