Se apropie Gala Premiilor Oscar 2018. Cine câștigă potul cel mare?

Avatar

Ceremonia de decernare a Premiilor Oscar va avea loc în acest an pe 4 martie, în Los Angeles iar lumea așteaptă cu interes să vadă cine va triumfa și va pleca acasă cu celebrele statuete al cărui design inițial a fost realizat de către Cedric Gibbons, art directorul MGM. Acesta a venit cu ideea unui cavaler care stă în picioare pe o rolă de film, sprijinindu-se pe  sabia înfiptă în aceasta.

Academia Americană de Film l-a desemnat pe sculptorul George Stanley să creeze statuetele în trei dimensiuni și, astfel, Oscarurile au apărut pentru întâia oară la banchetul de decernare a primelor premii, ce a avut loc pe 16 mai 1929, primul laureat care a pus mâna pe o statuetă fiind Emil Jannings – premiul pentru cel mai bun actor pentru rolurile din The Last Command și The Way Of All Flesh. De atunci, au fost decernate peste 3000 de statuete.

Vezi aici care sunt nominalizările pentru Premiile Oscar 2018.

De ce poartă statuetele porecla Oscar? Originile numelui e destul de neclar dar povestea care circulă este foarte populară: librarul Academiei (și directorul executiv al acesteia), Margaret Herrick, a remarcat faptul că statueta seamănă cu unchiul ei, pe care-l chema Oscar. Academia a adoptat acest nume în mod oficial abia în 1939.

Dincolo de statuetă, să vedem însă cine se bate anul acesta pentru titlul de Cel mai bun film, la a 90-a ediție a decernării Premiilor Oscar? Avem, ca de obicei în ultimii ani, nouă filme nominalizate, și chiar dacă una dintre pelicule se detașează în privina numărului total de nominalizări (13), nu e foarte sigur că ea va fi încoronată cu titlul suprem. În ceea ce ne privește, considerăm că în acest an avem o bătălie mai degrabă mediocră, niciunul dintre cele nouă filme nereușind să se ridice la acel nivel de… wow! cu care eram obișnuiți. Și totuși, câteva dintre acestea merită văzute:

The Shape of Water – regia Guillermo del Toro. Cu: Sally Hawkins, Octavia Spencer

Este marele favorit al Galei. O poveste de tip „Avatar”, doldora de efecte vizuale, în care personajul central este o creatură amfibiană, capturată de americani în anii 60 și ascunsă în mare secret într-un centru de cercetări, pentru a nu fi descoperită de ruși. O îngrijitoare care tânjește după dragoste în viața personală, se înnamorează de bizarul personaj, amorul e reciproc (pentru că, nu-i așa?, iubirea nu are bariere) așa că de aici și până la o poveste posibil-imposibilă nu mai e decât un pas. Magic, romantic și palpitant în același timp – așa au definit criticii acest film cu multă imaginație, cu o morală „la vedere” dar parcă lipsit de o oarecare originalitate în idei (și nu în redarea lor).

Three Billboards Outside Ebbins, Missouri – regia Martin McDonagh. Cu: Frances McDormand, Woody Harrelson

Într-un orășel din Missouri, o mamă îndurerată de moartea fiicei sale, după o crimă (cu viol) rămasă nerezolvată, apelează la un mijloc neconvențional de a sesiza autoritățile localității că trebuie să facă ceva în acest sens: plătește o agenție de publicitate pentru a i se pune mesajul direct către șeriful orășelului pe trei panouri publicitare de pe un drum secundar. Un film bine echilibrat, emoționant, cu un rol perfect interpretat de Frances McDormand (nominalizată pentru Cel mai bun rol feminin), cu altele două excelent jucate de ajutorul de șerif Sam Rockwell și de șeriful Woody Harrelson, ambii nominalizați (lucru rar) la Oscarul pentru rol masculin secundar.

Dunkirk – regia Christopher Nolan. Cu: Fionn Whitehead

Aliații belgieni, britanici și francezi sunt înconjurați de către forțele armate germane pe plaja din Dunkirk, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Obiectivul: evacuarea lor și încercarea de a salva mii de soldați aflați într-o mare ananghie. Filmul lui Nolan ar avea câteva atuuri pentru a câștiga marele premiu, primul dintre acestea fiind povestea, atât de pretabilă pentru a străluci, așa cum au făcut-o alte povești similare, în anii trecuți. E un film făcut parcă pentru a ținti Oscarul, și chiar dacă, totuși, acestuia pare să-i lipsească un quelque chose, e limpede că fie și dacă nu-ți place, e imposibil să nu-l admiri. Măcar pentru atmosfera admirabil creată.

Call me by your name – regia Luca Guadagnino. Cu: Armie Hammer

Nu putea lipsi din listă un film despre gay. Iar producția regizată de italianul Guadagnino e o fermecătoare și sensibilă lecție despre relația ce se poate înfiripa între doi bărbați. În 1983, undeva într-o localitate din nordul Italiei, un băiat în vârstă de 17 ani, aflat în căutarea propriei identități sexuale, e atras iremediabil de asistentul tatălui său cercetător, venit să petreacă o vacanță în liniștita lor vilă. Relația dintre cei doi se înfiripă aproape logic iar continuarea, sub auspicii favorabile, e doar căutarea de și mai multe răspunsuri, între care, cel principal, este dat la întrebarea: de ce avem nevoie pentru a întâlni cu adevărat fericirea?

Lady Bird – regia Greta Gerwig. Cu: Saoirse Ronan

Lady Bird ar avea câteva atuuri pentru a primi potul cel mare și a intra în istorie: actori interesanți (la 23 de ani, Saoirse Ronan are deja trei nominalizări la Oscar!), o poveste închegată și cu sens și senzația generală că este un „film pentru oameni”, despre care se va vorbi și peste cinci ani. Și totuși, la Premiile Grammy, filmul nu a depășit un oarecare nivel de apreciere (deși a câștigat premiul pentru cea mai bună comedie) iar asta indică faptul că, probabil, nu va fi surpriza serii, pe 4 martie. Christine „Lady Bird” MacPherson este o liceeană aflată mereu în căutarea aventurii și a lucrurilor sofisticate, pentru ale cărei idealuri orașul ei pare prea mic, atunci când vine vorba de viitorul în privința facultății.

Get Out – regia Jordan Peele. Cu: Daniel Kaluuya

Rar vezi un horror ajuns pe această listă iar faptul că pelicula lui Jordan Peele a reușit prezența printre cele mai bune filme ale anului spune multe despre această producție al cărui subiect nu ar fi părut că justifică acest lucru. Dar, din nou, faptul că se vorbește despre nedreptățile legate de anumite categorii așa-zis minoritare, ne pune față în față cu realitatea: un afro-american trebuie să-i cunoască pe părinții rasiști ai prietenei lui albe. Iar întâlnirea are loc într-un weekend, în cabana izolată din pădure a acestora. Unde urmează să se petreacă tot felul de evenimente bizare. Filmul vorbește despre problemele sociale, într-o manieră satirică, sub „umbrela” genului horror.

Phantom Thread – regia Paul Thomas Anderson. Cu: Daniel Day Lewis, Vicky Krieps

În Londra anilor 50, Reynolds Woodcock e un binecunoscut creator de modă, având ca target înalta societate. În același timp, el e un tip retras, cu tabieturi, care-și petrece majoritatea timpului alături de credincioasa lui asistentă. Până când o întâlnește pe Alma, o chelneriță de care aparent se îndrăgostește și care-i va schimba viața, chiar dacă acest lucru implică riscuri imense. Filmul nu a avut un box-office foarte mare dar și-a căpătat rapid mulți fani, în special datorită prestației de excepție a lui Daniel Day Lewis, nominalizat la premiul pentru Cel mai bun actor într-un rol principal.

Darkest Hour – regia Joe Wright. Cu: Gary Oldman

Prestația lui Gary Oldman, pe post de Winston Churchill, este cel mai mare atu al filmului iar nominalizarea lui pentru Cel mai bun actor într-un rol principal era evidentă. Nu-l recunoști pe Oldman nici dacă i-ai fost amic de petreceri iar faptul că reușește o interpretare de excepție scoate pelicula lui Joe Wright dintr-o zonă pe care mulți ar defini-o ca banală: în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, soarta Europei Occidentale depinde de noul prim-ministru desemnat britanic, Churchill, care trebuie să decidă dacă va negocia sau nu cu Adolf Hitler.

The Post – regia Steven Spielberg. Cu: Meryl Streep, Tom Hanks

The Post e un film greu iar prezența celor trei nume la fel de grele – cea a regizorului și cele ale actorilor principali – îi dau o conotație aparte și, în aparență, l-ar face favorit pentru premiul cel mare. Mai ales că povestea e atât de… americană încât te întrebi dacă nu cumva e făcut să-l înțeleagă doar americanii. E vorba despre o bătălie între ziarele Washington Post, condus de o femeie (Streep) aflată în postura de moștenitoare a business-ului după moartea tatălui și soțului ei, și rivalii de la New York Times, pe tema unor documente secrete ce vizau războiul din Vietnam. Dacă ai răbdare până la capăt să deslușești ițele acestei afaceri îmbâcsite, e posibil ca filmul să te cucerească. Altfel…