Top 10 cele mai mari pandemii din istorie

Academia Barbatilor

Oamenii de știință și cercetătorii medicali au de multă vreme opinii diferite în privința definiției noțiunii de pandemie. Mai exact, de lucrurile care separă o pandemie de o epidemie. Dar cu toții agreează faptul că termenul descrie răspândirea largă a unei boli, pe un teritoriu mult mai vast decât cel pe care, în mod normal, ar trebui să se manifesteze o boală.

Odată cu panica instalată în legătură cu noul virus din China, care se răspândește din ce în ce mai rapid, punând pe jar autoritățile medicale din toată lumea, ne-am gândit să trecem în revistă cele mai mari 10 pandemii din istorie, evaluând consecințele dezastruoase pe care le-au avut. Desigur, cu speranța că acest coronavirus din prezent va fi stopat cât mai repede, pentru a nu se ajunge la o catastrofă umanitară de genul celor de acum câteva sute de ani.

Holera, ciuma bubonică, pojarul și gripa sunt bolile care au avut cele mai brutale consecințe în privința pierderilor de vieți omenești, putând fi definite drept pandemii. În special, de pildă, astăzi banalul pojar, care a ucis între 300 și 500 de milioane de oameni pe parcursul a 12.000 de ani.

Virusul HIV

Perioadă de vârf: 2005 – 2012. Număr decese: 36 milioane.

hiv

Prima oară identificat în Republica Democrată Congo, în 1976, virusul HIV s-a dovedit a fi cu adevărat pandemic, ucigând peste 36 milioane de oameni începând cu anul 1981. În prezent, încă există între 31 și 35 milioane de persoane infectate cu acest virus, majoritatea dintre acestea trăind în Africa sub-sahariană, acolo unde un procent de 5% din populație are SIDA – adică în jur de 21 milioane de oameni. Pe măsură ce informațiile și îngrijorarea legate de acest virus s-au răspândit, au apărut tratamente noi, care au început să încetinească acțiunea bolii, multe persoane care au virusul fiind acum în stare să-și continue viața. La finalul anului 2012 s-a constatat o scădere a cazurilor de HIV, de la 2,2 milioane, în 2005, la 1,6 milioane.

Pandemia gripală din 1968

Anul: 1968 Număr decese: 1 milion

O pandemie de gripă de categoria 2, care a fost denumită „gripa de Hong Kong”, cauzată de virusul H3N2, un subtip al virusului H2N2. Primul caz a fost raportat pe 13 iulie 1968, în Hong Kong și după doar 17 zile virusul s-a răspândit în Singapore și Vietnam. În 3 luni, pandemia gripală se întinsese în Filipine, India, Australia, Statele Unite și Europa. Rata cazurilor de deces printre cei care au avut de-a face cu virusul a fost relativ mică (5%), însă rezultatul a însumat un milion de persoane, între care 500.000 de rezidenți ai Hong Kong-ului – 15% din populația țării în acea perioadă. Imens!

Gripa asiatică

Perioada: 1956-1958 Număr decese: 2 milioane

Gripa asiatică a fost o pandemie cauzată de virusul gripal A, aparținând subtipului H2N2, originar din China. În cei doi ani de existență, virusul a făcut ravagii, răspândindu-se din provincial chineză Guizhou în Singapore, Hong Kong și Statele Unite. Estimările legate de persoanele decedate din cauza acestui virus variază, în funcție de sursă, însă Organizația Mondială a Sănătății a stabilit numărul total la 2 milioane, dintre care 69.800 doar în Statele Unite.

Gripa spaniolă

Anul: 1918 Număr decese: 20-50 milioane

gripa spaniola
Medici purtând măști în timpul gripei spaniole din 1918. Foto: Everett Collection, Inc.

Între 1918 și 1920 a izbucnit o pandemie gripală mortală care a afectat o treime din populația globului și a sfârșit provocând moartea a 20-50 milioane de persoane din întreaga lume. Rata mortalității a fost estimată la un procent între 10 și 20%, 25 milioane de decese fiind constatate în primele 25 de săptămâni. Ceea ce a diferențiat această gripă de altele este numărul mare al victimelor, ciudățenia fiind că deși, de regulă, gripa afectează în special copiii și persoanele în vârstă sau pe cele slăbite deja de alte boli, aceasta s-a manifestat grav la tineri sănătoși și în putere, lăsând în viață copiii și pe cei cu sistemul imunitar slăbit.

Aliații din Primul Război Mondial au numit-o gripă spaniolă deoarece a primit mai multă atenție în presa spaniolă decât în restul Europei.

A șasea pandemie de holeră

Perioada: 1910-1911 Număr decese: peste 800.000

Precum precedentele pandemii cauzate de holeră, cea cu numărul șase a avut originea în India, unde a ucis peste 800.000 de oameni, înainte de a se răspândi în Orientul Mijlociu, nordul Africii, Europa de Est și Rusia. Ea a fost sursa ultimei izbucniri de holeră în America, acolo unde, însă, autoritățile învățaseră din trecut, luând măsuri de izolare a celor infectați, astfel că s-au înregistrat doar 11 decese. Până în 1923, cazurile de holeră au scăzut foarte mult, deși boala a continuat să macine India.

Pandemia de gripă din 1889

Perioada: 1889-1890 Număr decese: 1 milion

gripa paris
Pandemia de gripă asiatică. Paris 1889. Foto: Everett Collection, Inc.

„Gripa asiatică” sau „gripa rusească” – așa a fost denumită această pandemie care a izbucnit din cauza virusului de gripă A, subtipul H2N2 (deși unele cercetări recente au pus-o pe baza subtipului H3N8). Primele cazuri au fost observate în mai 1889, în trei locuri separate, aflate la distanțe considerabile: Bukhara (în Turkmenistan), nord-vestul Canadei și Groenlanda. Creșterea rapidă a populației urbane, de la sfârșitul secolului 19 a dus la răspândirea virusului pe întreg globul. A fost prima epidemie din epoca bacteriologică, una din urma căreia s-au tras multe învățături. Din păcate, cu un număr mare de victime: peste un milion.

A treia pandemie holerică

Perioada: 1852-1860 Număr decese: 1 milion

Este considerată drept cea mai mortală dintre cele șapte pandemii holerice izbucnite în decursul istoriei. La fel ca primele două, a avut epicentrul în India, răspândindu-se de-a lungul văii fluviului Gange și a deltei aferente, înainte de a invada Asia, Europa, America de Nord și Africa și a lua viețile a peste un milion de oameni. Medicul britanic John Snow, care practica medicina într-o zonă săracă a Londrei, a fost cel care a identificat faptul că apa contaminată este factorul care răspândește rapid boala. Din păcate, anul în care a descoperit acest lucru (1854) a fost și cel mai negru an al pandemiei, care a ucis doar în Marea Britanie 23.000 de persoane.

Pandemia de ciumă

Perioada: 1346-1353 Număr decese: 75-200 milioane

ciuma
Foto: via Pacific Standard

Între 1346 și 1353 a izbucnit o pandemie de ciumă care a făcut ravagii în Europa, Africa și Asia, numărul persoanelor decedate fiind estimat între 75 și 200 milioane. Originară din Asia, ciuma bubonică a străbătut rapid continentele prin intermediul puricilor de pe șobolanii care se aciuau pe navele comerciale. Porturile erau hub-uri urbane importante la acea vreme, perfecte pentru înmulțirea șobolanilor și puricilor, care propagau bacteriile cu cea mai mare bucurie, rezultatul fiind devastarea a trei continente.

Ciuma lui Iustinian

Perioada: 541-542 Număr decese: 25 milioane

O altă pandemie de ciumă bubonică, responsabilă pentru moartea a jumătate din populația Europei secolului 6. Ea a pornit din porturile mediteraneene și din Imperiul Bizantin, băgând în pământ peste 25 de milioane de oameni în decurs de un an. A fost prima pandemie de ciumă bubonică din istorie și a lăsat urme adânci, devastând Constantinopole, acolo unde mureau 5000 de oameni pe zi, cu un total de 40% de decedați din numărul locuitorilor orașului de pe malurile Bosforului.

Pesta Antonină

Perioada: 165 Număr decese: 5 milioane

Cunoscută și drept pesta lui Galen, pesta Antonină a fost o pandemie ce a afectat Asia Mică, Egiptul, Grecia și Italia, cauza care a generat-o fiind de origini necunoscute, deși se presupune că la bază ar fi stat pojarul. Boala a fost adusă de soldații romani întorși din Mesopotamia, în jurul anului 165 și, înainte de a-și da cineva seama, virusul se răspândise masiv, decimând nu doar armata Romei, ci și alte 5 milioane de oameni.

Citește și: 7 boli care îi pot afecta pe bărbați