Totul despre gin, băutura disputată de olandezi și englezi

Academia Barbatilor

Probabil că ai obiceiul de a consuma des această băutură. De cele mai multe ori în cocktailuri, dar unii îl preferă și simplu, cu gheață, pentru a-i descoperi aromele și înțelesurile. Ginul. O băutură străveche, care trăiește o revigorare în industria băuturilor spirtoase, producătorii lansând în ultima vreme din ce în ce mai multe variante, cele mai multe dintre ele, pe gustul fanilor.

ginCum a apărut ginul

Istoria ginului începe cu o băutură denumită Jenever (sau, în unele cazuri, Genever), o formă olandeză sau belgiană de gin, cu o aromă caracteristică, diferită de cea a ginurilor londoneze pe care le cunoaștem azi. Cunoscută și drept Genièvre, Peket, gin olandez – această băutură era „spirtoasa” oficială a Olandei și Belgiei, fiind aromatizată cu ienupăr și reprezentând „baza” a ceea ce avea să devină apoi clasicul gin. Și totuși, Jenever este făcută, de regulă, din vin de malț, care diferă de componentele ginului modern, lucru care nu așează ambele băuturi în aceeași categorie.

Pe la jumătatea secolului 17, fizicianul olandez Franciscus Sylvius este creditat cu invenția băuturii pe care o numim astăzi gin. El a produs băutura în scopuri medicinale, cu credința că aceasta ajută la o mai bună circulație a sângelui, având și alte proprietăți curante, pentru gută, boli de stomac, probleme cu rinichii. În timpul Războiului Olandez de Independență, licoarea era dată soldaților, aceștia fiind încurajați să consume „Curajul Olandez”.

gin

Activități într-o ginărie

În scurt timp, am apărut sute de distilerii pe teritoriul întregii Europe, cu precădere în Amsterdam, dar și în coloniile belgiene și olandeze. Aceste distilerii au umplut rapid rafturile farmaciilor locale, care la 1663 numărau 400 sute de unități numai în Amsterdam. Doctorul Sylvius a popularizat cu succes băutura redistilând-o cu ienupăr, anais, coriandru și chimen.

Popularitatea băuturii a continuat să crească, iar englezii au văzut o oportunitate în a revigora o spirtoasă mai veche. Cum William de Orange, conducătorul republicii Olandeze, a ocupat tronul britanic la un moment dat, el și-a exacerbat pasiunea pentru gin, pub-urile locale începând să vândă pe scară largă această băutură. Dar în spatele acestei acțiuni, William avea și rațiuni comerciale.

El a permis producția locală de gin fără licență, concomitent cu pseudo-prohibiția importului de băuturi alcoolice, prin impunerea de taxe foarte ridicate celor care încercau să o facă. Acest lucru a dus la îndeplinirea planului său, care era minimizarea importanței berăriilor locale, din cauza calității slabe a cerealelor britanice.

Berea a devenit astfel dificil de produs, calitatea ei era din ce în ce mai slabă, iar magazinele locale de gin au început să înflorească pe întreg teritoriul Angliei. Ginul a devenit atât de popular, încât s-a împământenit și o expresie, care datează din acea perioadă: Gin craze (mania ginului). În Londra erau peste 15.000 de localuri, mai mult de jumătate dintre acestea fiind ginării care ofereau populației ceea ce numim azi London Dry Gin.

Istoria ginului marchează și alte momente importante, asupra cărora nu vom zăbovi acum. Menționăm doar că în timpul secolului 19, britanicii care colonizaseră India au inventat ginul tonic, care a cunoscut rapid un succes enorm, pentru început în acele teritorii, fiindcă băutura era privită drept un remediu împotriva malariei, datorită efectelor chimenului din apa tonică. Așa a apărut Indian Tonic-ul pe care-l vedem astăzi inscripționat pe unele branduri de apă tonică.

De asemenea, pe vremuri, când mările lumii nu erau destinate amatorilor de croaziere, marinarii erau măcinați de o boală numită scorbut (apărută ca lipsă acută de vitamina C), asupra căreia, se pare, un efect benefic avea ginul amestecat cu suc de lămâie. Băutura era cunoscută drept Gimlet.

Cum se produce ginul

Unul dintre cele mai interesante lucruri legate de gin este că există o varietate largă de metode de producere a lui, încercate cu succes de-a lungul istoriei. În decursul timpului, sita a cernut din ele, dar încă există producători particulari care folosesc propriile metode, chiar dacă rezultatul e folosit mai degrabă pentru consum individual.

gin distlerie

Distilerie de gin

Iată care sunt cele trei principale moduri de producere a ginului:

Ginul distilat în recipient– este reprezentativ pentru primele tipuri de gin și se face prin distilarea vinului de malț fermentat, cunoscut drept „terci”, compus din cereale (de regulă, orz) și apoi distilat a doua oară cu ierburi folosite pentru a da arome. În general, acest tip de gin se păstrează în butoaie de lemn și are o ușoară aromă de malț, pe care o regăsim în whiskyuri.

Ginul distilat în coloană – este făcut astăzi pe scară largă, fiind cel mai uzual. Această metodă produce o băutură alcoolică foarte concentrată, care urmează să fie distilată a doua oară odată cu introducerea fructelor de ienupăr și a altor ierburi în ceea ce se numește „coșul de gin”, care este suspendat într-un recipient fix. Pe măsură ce vaporii emanați de căldură se ridică, aceștia extrag aromele din plantele ierboase. Acesta este momentul în care ginul își capătă aroma subtilă.

Ginul compus – un procedeu folosit în zilele noastre, dar nu pe scară atât de largă precum cel distilat. Practic, ginul este aromatizat cu esențe naturale, fără a fi redistilat. Adesea sunt adăugate și alte arome, precum cele de citrice sau o combinație de mirodenii – anason, șofran, coriandru, scorțișoară, nucșoară etc.

Principalele tipuri de gin

Pe piață sunt multe tipuri de gin, dar în realitate există trei mari categorii:

Ginul de ienupăr

Ienupărul, planta fără de care ginul nu ar exista

În general, aceasta e o categorie largă, care nu include multe dintre produsele de pe piață din ziua de azi. Totodată, este o formulă istorică de gin, produsă în recipiente vechi, din terci fermentat de cereale. Odată ce a atins un grad moderat de tărie, de regulă sub 70%, se redistilează împreună cu ierburi aromatice, pentru a se extrage componentele respective, între care cea mai puternică aromă e cea de ienupăr.

Ginul distilat

Acest gin e produs prin redistilarea alcoolului etilic, care are o tărie de 96%. Acestuia i se introduce apoi ienupăr și, uneori, câteva alte tipuri de plante ierboase. Cerința pentru ca această băutură să fie numită gin este ca ienupărul să aibă aroma predominantă.

Ginul londonez

Este unul dintre cele mai răspândite tipuri de gin, denumit adesea London Dry Gin. Se produce prin utilizarea alcoolului etilic, care e redistilat împreună cu un conținut de metanol de 5 gr / hectolitru, ce are o concentrație alcoolică de 100%. Pentru a fi considerat London Gin, nu trebuie adăugați îndulcitori care să depășească 0,1 gr / litru în sticla bună de vânzare.

De asemenea, nu poate conține alți coloranți sau alte ingrediente în afară de apă. Tăria este de 37,5%, ceea ce îi aduce probleme de export în America, acolo unde, pentru a fi numită gin, o băutură trebuie să aibă tăria minimă de 40%.

Cele mai bune ginuri de pe piață

Desigur, este subiectiv să faci un clasament bazat pe preferințele fiecăruia, însă și în privința ginului, există branduri care s-au impus de-a lungul timpului, iar oamenii le beau cu plăcere de fiecare dată. Nu ne referim în cele ce urmează la ginurile exclusiviste, ci la cele pe care le găsim pe scară largă în magazinele de specialitate.

Hendrick’s

Hendrick’s ginAcest gin scoțian e renumit pentru aromele de trandafir și castravete (pe lângă alte 11 plante ierboase), dar și datorită sticlei „de farmacie” în care vine.

Larios

larios ginLarios e cel mai bine vândut gin spaniol, care a devenit atât de popular încât s-a extins și în U.K., ceea ce spune multe. Folosește o rețetă de London Dry Gin încă de acum 150 de ani, deși actualul nume e purtat abia din 1932.

Seagram’s

seagrams ginSeagram’s se auto-definește drept „ginul american”, având statutul de cel mai bine vândut gin din State. Compania a fost fondată de Samuel Bronfman, la sfârșitul secolului 19, ginul fiind introdus în America în 1939, în plină Prohibiție. Astăzi, brandul e în portofoliul Pernod Ricard.

Beefeater

beefeater ginNumele acestui gin provine de la gardienii Yeomen Warders, care păzesc Turnul Londrei, cel de la care și-a tras inspirația și sticla în care vine ginul. În prezent deținut de Pernod Ricard în U.K., acest gin se distilează în Londra din anul 1876, distileria lui fiind una dintre cele nouă încă în funcțiune din capitala Marii Britanii.

Tanqueray

tanqueray ginOriginar din Londra, Tanqueray s-a mutat în Scoția după cel de-al Doilea Război Mondial, atunci când distileriile londoneze au suferit mari pagube din cauza bombardamentelor. Astăzi, cea mai mare piață de desfacere a brandului e în Statele Unite, unde este cel mai bine vândut gin importat.

Bombay Sapphire

bombay sapphire ginNumele acestui gin provine de la Star of Bombay, un safir de 182 de carate găsit în Sri Lanka și expus astăzi la Smithsonian Museum. De altfel, această piatră prețioasă a inspirat și designul turcoaz al sticlei Bombay Sapphire.

Gordon’s

gordons ginGordon’s e cel mai vechi brand din această listă, fiind produs de mai bine de 250 de ani. În tot acest timp, Gordon’s și-a cimentat reputația de cel mai bine vândut gin din lume. De pildă, în anul 2016, a vândut cu aproape 50% mai mult decât principalul său competitor, Bombay Sapphire: 4,62 milioane de sticle, versus 3,05 milioane.

De regulă, ginul nu se bea de sine stătător, așa că citește și despre 7 cocktailuri pe bază de gin, pe care să le pregătești pentru o seară romantică