Am văzut Blade Runner 2049 și avem 7 motive pentru care ne-a plăcut

Avatar

Unii cinefili, precum și mulți fani ai filmelor science-fiction, încă păstrează pe primul loc în topurile lor personale all-time o peliculă legendară: Blade Runner, filmul lui Ridley Scott din anul 1982. Toată lumea știe că a fost o capodoperă. Un neo-noir adaptat după un roman al lui Philip K. Dick, plasat în Los Angelesul devastat al anului 2019 (ce departe părea anul acesta în 1982!), în care Harrison Ford vâna replicanții rebeli din coloniile care se întorseseră pe Terra.

Filmul fusese inițial un mic dezastru la încasările din State, fiind considerat prea vizual, prea încâlcit, probabil prea deștept. Lucrurile s-au așezat însă rapid pe făgașul cel bun iar Blade Runner a devenit un film cult, ba chiar unul dintre cele mai bune s.f.-uri din istorie. Dacă vrei să-l vezi astăzi, te va marca la fel de tare ca și cum te-ar fi marcat acum 35 de ani.

Ani în șir, fanii Blade Runner au tânjit după o continuare. La urma-urmei, Deckard (Ford) se înnamorase de o replicantă și lucrurile rămăseseră cumva în coadă de pește, la nivel de poveste. În privința atmosferei, unii și-ar fi dorit ca viața să li se teleporteze acolo, în acel Los Angeles negru și ploios, în clar-obscurul unei societăți în care tensiunea lui ieri alimentează tensiunea lui azi și intensifică tensiunea lui mâine, pe fondul devastatoarelor efecte tehnologice.

Anul acesta a venit și mult-așteptata continuare. Scott s-a retras în senioriala postură a producătorului executiv, pentru a-l lăsa la rampă pe Denis Villeneuve, regizorul canadian care a ridicat sprâncene de admirație anul trecut cu un alt s.f. deștept – Arrival. Ce a rezultat? Un film despre care părerile sunt împărțite. Unii îl ridică în slăvi, alții îl coboară în prăpăstii. Povestea lui Decker e preluată de K, iar în peisaj apare Ryan Gosling, care la premiera primului Blade Runner avea doi ani. Și care acum e pus în postura de a-l căuta pe dispărutul Decker și de a găsi răspunsuri la întrebări complicate. Fără a ține să împrăștiem  spoilere ci mai degrabă cu dorința de a te incita să-l vezi, am găsit 7 motive pentru care Blade Runner 2049 ne-a plăcut. Mult.

1 Atmosfera

Nu are cum să nu-ți placă. Noul Blade Runner este, la rândul lui, un film neo-noir care te cucerește prin atmosferă. Los Angeles e la fel de șocant, oscilând leneș între ploaia distopică, hologramele sexuale și ceața existențială. Scenele sunt filmate impecabil iar imaginea… de mult nu am mai văzut un film cu o imagine atât de bună. Așa că, să reținem un nume: Roger Deakins. Nu are decât vreo 13 nominalizări la Oscar.

2 Joi

Nu e luni, nu e vineri, e Joi. Iubita holografică a lui K, atât de ireală încât pare (și chiar este) definiția prietenei perfecte. E elementul care colorează filmul, acel ”roșu” de care e întotdeauna nevoie într-un ”noir” apăsător. În viața reală o cheamă Ana de Armas, e cubaneză și… vrem s-o mai vedem.

3 Muzica

Există o armonie totală între muzica filmului și atmosferă. Și cum ar putea fi altfel, din moment ce poartă semnătura lui Hans Zimmer (împreună cu Benjamin Wallfisch)? Interesant este că nu Zimmer trebuia să compună inițial coloana sonoră, ci Johann Johannsson, care a renunțat târziu, din motive misterioase.

4 Scena sexului cu Mariette

E tot despre Joi, dar e despre Mariette. Sau e despre Mariette, manipulată de Joi. Sau poate e chiar menage-a-trois? Vezi filmul și zi-ne ce părere ai!

5 Ochii lui Jared Leto

Să ne-nțelegem: nemilosul Niander Wallace (jucat de Jared Leto), creatorul companiei Wallace Corporation, e orb. Și totuși, el ”nimerește Brăila” printr-o găselniță: asistenta lui îi înfige un cip în spatele urechii și în încăpere își fac apariția șase pietricele zburătoare, care-i generează imaginile de care are nevoie. Oare unde le vor găsi de vânzare nevăzătorii în viitor?

6 Holograma lui Sinatra

În Vegasul post-apocaliptic în care s-a retras, Decker are, pe lângă milioane de sticle de whisky, un tonomat muzical foarte cool. Îți alegi melodia, apeși pe buton și, într-un glob de sticlă, apare holograma artistului, care cântă. N-am verificat dacă nu cumva vom putea să cumpărăm în curând așa ceva. Pe bune că ar face toți banii!

7 Câinele lui Decker

E un bătrân cam jigărit, care bea whisky fără probleme. Nu, nu Harrison Ford ci câinele lui. ”Is it real?” ”Ask him!”.